Valorile, impactul și viitorul simpozionului internațional „Cristofor I. Simionescu“ – Frontiere în știința macro- și supramoleculară

Autor: Cătălin Mosoia, Biroul de presă al Academiei Române

Manifestarea științifică dedicată academicianului Cristofor Simionescu a reunit și la cea de a X-a ediție – Academia Română, 11-13 iunie 2018 − cercetători de renume în domeniul științei polimerilor, de data aceasta din SUA, Germania, Israel și România. Am încercat să aflăm de la o parte dintre invitați motivația pentru care au (re)venit la eveniment, valorile simpozionului și impactul pe care îl are în peisajul științific contemporan și, de asemenea, cum își imaginează că va arăta viitorul acestei manifestări științifice.

Martin Moller

Martin Möller,  RWTH Aachen, Germania. Credit foto: Alina Bianca Bălan

Am participat la prima ediție și la multe altele care au urmat. Înainte de toate, este un simpozion special, unde invitații au întotdeauna timp să discute între ei. În comparație cu evenimentele de tipul conferințelor mari, cred că acest simpozion conturează cea mai atractivă formă de manifestare științifică pentru cercetători. Pentru a face știință de calitate se cuvine să ai aptitudini excelente de comunicare. Apoi, să înveți din ceea ce fac ceilalți, să culegi idei, să judeci cu argumente părerile celorlalți și să te compari cu ei, să identifici temele cele mai reprezentative ale momentului și, cu ajutorul creativității, să dezvolți ceva care nu a fost făcut de nimeni înaintea ta. Toate acestea nu le poți cuprinde de unul singur și nu vei putea identifica acel ceva care nu a mai fost realizat. În ceea ce privește impactul pe care îl are simpozionul mă refer la mai multe aspecte. În primul rând, invitați sunt oamenii de știință din toată lumea, care, atunci când se întorc acasă, împărtășesc experiența din România − povestesc colegilor și prietenilor cu cine s-au întâlnit la simpozion ceea ce au învățat. În al doilea rând, țara dumneavoastră este frumoasă și înzestrată. Nu în ultimul rând, am observat că a crescut numărul lucrărilor semnate de cercetătorii români și cred că este un excelent pas înainte. Schimbul de idei s-a intensificat, iar fiecare dintre cei care au prezentat au făcut tot ce au putut pentru a demonstra că sunt performanți și astfel au pus în valoare cea mai consistentă motivație în știință. Sper foarte mult că simpozionul va continua. Atât timp cât veți invita oameni de știință de calitate așa cum ați făcut până acum, nu există niciun motiv de îndoială privind viitorul simpozionului. Esențial, cred, este ca cercetătorii români să intre în competiție. Aceasta înseamnă, pe de o parte, ceea ce ați reușit deja cu acest simpozion, adică lucrările pe care le-au susținut; pe de altă parte, tradiția trebuie continuată. În SUA sunt Conferințele de cercetare Gordon, care au o reputație foarte mare − orice tânăr cercetător este extrem de bucuros dacă este invitat să susțină o lucrare în cadrul acestora. Nu prea avem așa ceva în Europa. Puteți însă face dumneavoastră așa ceva aici. Cum am mai spus, importantă în știință este stabilirea standardelor, și de asemenea, ceea ce este captivant și nou.

Peter H SEEBERGER

Peter H. Seeberger, Institutul Max-Planck pentru Coloizi şi Interfeţe, Potsdam, Germania. Credit foto: Alina Bianca Bălan

Particip la simpozion pentru a cincea oară. Motivația mea se rezumă la două cuvinte: știință și plăcere. De fiecare dată, sunt posibilități de networking și asta contează foarte mult. Din punct de vedere științific este foarte atractiv și interesant, pentru că am șansa de a întâlni oameni de știință faimoși, în particular chimiști. În plus, am posibilitatea de a revedea prieteni vechi și de a admira o parte din locurile frumoase din România. Vin la simpozion datorită acestei combinații de motive. Cred că simpozionul reprezintă o șansă pentru cercetători de a se întâlni și de a vorbi cu oameni de știință de valoare. În privința impactului, după zece ediții desfășurate, cred că simpozionul Cristofor Simionescu este binecunoscut de către chimiști. La unele ediții au participat laureați ai premiului Nobel și astfel România a devenit vizibilă în comunitatea internațională a oamenilor de știință. Cred că simpozionul este un fel de eveniment științific de relații publice pentru România. Mi-ar plăcea ca la viitoarele ediții să participe mai mulți cercetători tineri, care să susțină prezentări scurte și să interacționeze cu invitații.

Michael Aizenberg-1

Michael Aizenberg, Universitatea Harvard, SUA. Credit foto: Alina Bianca Bălan

Particip la simpozion pentru a treia oară. Motivația mea are și un aspect emoțional, dar motivația științifică este cea care cântărește cel mai mult. Una dintre valorile simpozionului este că înveți direct de la acei oameni de știință care au un cuvânt greu de spus în domeniul lor de cercetare. Fie că este vorba de nanotehnologie și ADN, de chimie macromoleculară, chimia polimerilor sau de administrarea medicamentelor. Organizatorii reușesc mereu să invite vorbitori de înaltă clasă științifică. Este o reuniune restrânsă în comparație cu evenimentele la care particip de obicei. Ar mai fi un aspect, la simpozion te afli în compania unora dintre cei mai buni cercetători din lume, astfel că a fi acceptat să participi este ca o recompensă științifică. Cum văd viitoarea ediție a simpozionului? Este o întrebare dificilă la care aș răspunde mai degrabă că doresc să rămână la fel ca până acum.

Michael Klein

Michael L. Klein, Universitatea Temple, SUA. Credit foto: Alina Bianca Bălan

Am avut șansa să cunosc mari oameni de știință de fiecare dată când am fost invitat la simpozion. Domeniul în care se desfășoară simpozionul are în vedere moleculele mari și modul în care ele interacționează, cum se asamblează și la ce sunt de folos; acest domeniu a fost dezvoltat în țara dumneavoastră și Cristofor Simionescu a avut această viziune. Simpozionul are un farmec aparte în felul în care s-a desfășurat până acum − aș spune chiar că are conturată un fel de personalitate. În privința viitorului… dacă numărul participanților ar crește, personalitatea simpozionului se va diminua. Simpozionul este deja un brand.

Itamar Willner

Itamar Willner, Universitatea Ebraică din Ierusalim, Israel. Credit foto: Alina Bianca Bălan

M-am născut la București, dar curând după aceea familia mea a părăsit țara. Acum sunt pentru prima dată la acest simpozion. Cu siguranță voi reveni dacă voi avea ocazia. Îmi place aici, în special mâncarea românească despre care cred că este cea mai bună din lume. Nu vorbesc limba română, dar înțeleg puțin românește. Sunt selectaţi oameni de știință de top și nu trebuie să mire pe nimeni că prezentările lor sunt foarte bune. Cred că se poate vorbi de două nivele de impact. Mai întâi, simpozionul este o deschidere pentru știința românească, pentru că reprezintă o bună ocazie pentru stabilirea de legături, colaborări și, în cele din urmă, derularea unor programe în comun. Al doilea nivel de impact constă în accentuarea unor teme științifice semnificative și a posibilelor aplicații.

Geoffrey Coates

Geoffrey W. Coates, Universitatea Cornell, SUA. Credit foto: Alina Bianca Bălan

Acum particip pentru prima dată la acest simpozion și, totodată, este prima mea vizită în România. Pentru mine, simpozionul a fost o provocare, dar sunt mai multe componente. Există o motivație științifică, dar și una culturală − am vrut să cunosc temele în care sunt interesați ceilalți participanți; apoi, să văd clădirile cu ochii celui care, la un moment dat, a dorit să fie arhitect. Printre beneficiile simpozionului se află și acela de a întâlni noi cercetători cu care nu mă pot întâlni la reuniunile obișnuite la care particip. Lucrările prezentate au fost utile. În mod special, am reținut o lucrare și modul de punere a problemei. O să trimit un email autoarei, iar dacă vom identifica interese profesionale comune, poate că vom dezvolta un proiect. Vă voi ține la curent. Cred că este extrem de important ca printre viitorii participanți să fie mulți cercetători tineri.

Joanna Aizenberg

Joanna Aizenberg, Universitatea Harvard, SUA. Credit foto: Alina Bianca Bălan

Este pentru a treia oară când particip la acest simpozion. Sunt mai multe motivații de natură științifică, pe lângă cele de natură emoțională. Este o reuniune științifică de dimensiuni reduse, unde am șansa să întâlnesc, să ascult și să vorbesc cu oameni de știință cu adevărat influenți în domeniul lor de activitate. Este un simpozion extrem de bine concentrat pe valoarea științifică înaltă a vorbitorilor și de aceea cred că simpozionul este unic. O manifestare științifică în care sunt prezentate un număr redus de studii, dar cu impact științific mare, reprezintă un argument solid care justifică eficiența derulării lui. La simpozion se reunesc cei mai buni reprezentanți ai comunității oamenilor de știință specializați în chimia supramoleculară și care, altfel, nu ar putea fi împreună. Învăț ceva nou de fiecare dată când vin la acest simpozion. La fel ca mine, oricine poate învăța ascultându-i pe Geoffrey Coates, Chad Mirkin, Peter Seeberger, Robert H. Grubbs, laureat al premiului Nobel pentru Chimie (2005), sau Jean Frechet! Nu în ultimul rând, cred cu tărie că România este foarte puternică în anumite zone din chimia macromoleculară. Îmi place simpozionul așa cum este: redus ca număr de participanţi, dar de impact. Mi-ar plăcea să aibă și sesiuni de postere, așa cum a avut la unele din edițiile anterioare. Consider că este o modalitate mai eficientă pentru autorii care le susțin de a primi feedback.

Chad Mirkin-1

Chad Mirkin, Universitatea Northwestern, SUA. Credit foto: Alina Bianca Bălan

Grație acestui eveniment am venit pentru prima dată în România. Simpozionul are reputația de a reuni oameni de știință de calibru din toată lumea. Participanții au ocazia de a afla ce se petrece la vârful științei din domeniu. Există o motivație științifică, dar și una personală, pentru că bunica dinspre tată era din România. Chiar dacă sunt de o anvergură mai mare, Conferințele de cercetare Gordon din SUA ar fi cele mai apropiate de Simpozionul „Cristofor Simionescu“ din România. Simpozionul este un tur de forță. Prezentările au fost impresionante. Vorbitorii au schițat cu adevărat noi subdomenii și am învățat mult. Printre valorile simpozionului se află posibilitatea de a discuta cu autorii și de a intra în detaliile care te interesează pentru propriile teme de cercetare. Nu am nicio îndoială că și la viitoarea ediție a simpozionului vor participa oameni de știință de calitate.

 

Academia Română, Institutul de Chimie Macromoleculară „Petru Poni“ din Iași, SupraChem Lab, Laborator de Chimie Supramoleculară finanțat prin programul Orizont 2020 al Comisiei Europene, Laboratorul pentru Cercetarea Structurii Materiei – LRSM din cadrul Universității din Pennsylvania (SUA) și National Scenice Foundation – NSF (SUA) au organizat în perioada 11-13 iunie 2018 cea de a zecea ediție a Simpozionului internațional „Cristofor I. Simionescu“ – Frontiere în știința macro-și supramoleculară.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: