Dr. Emanuel Petac
Șeful Cabinetului de Numismatică al Bibliotecii Academiei Române
Președintele Societății Numismatice Române
Faptul că domnia glorioasă și îndelungată a Domnului și apoi Regelui Carol I al României a reprezentat o perioadă de transformări fundamentale și rapide, care au marcat trecerea țării de la un stat care începuse a se moderniza din perspectiva europeană prin reformele din timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza la un Regat consolidat și matur, dotat cu toate instituțiile și instrumentele necesare unei țări europene și de la o uniune personală a două Principate sub suzeranitate otomană la un Regat independent apt a susține politici consistente și sistematice de putere regională. În același trend s-a înscris și politica monetară a Statului condus de Regele Carol I. În condițiile raporturilor politice de dependență față de Imperiul Otoman, România era lipsită de dreptul de a emite monedă proprie, eforturile depuse și proiectele existente în acest sens în vremea domniei lui Alexandru Ioan Cuza nefiind încununate de succes, piața românească fiind ocupată în întregime de monede străine. Existența unei monede naționale devenea o necesitate pentru consolidarea unei economii monetare moderne, dar acest deziderat era împiedicat de regimul de subordonare față de Înalta Poartă. Cu toate acestea, ambițiile și politica de independență ale noului Domn s-au manifestat rapid, anii 1868 respectiv 1870, aducând primele emisiuni monetare de aur de 20 lei după modelul emisiunilor similare ale împăratului Franței, Napoleon al III-lea, de al cărui sprijin noul Domnitor s-a bucurat (ca și predecesorul său) până la 1870, când Napoleon al III-lea abdica în urma războiului franco-prusac și a înfrângerii Franței la Sedan.
Seria emisiunilor monetare de aur ale lui Carol I este legată de momente semnificative ale istoriei naționale: 1868 și 1870 – anii primelor manifestări de independență, susținute de Napoleon al III-lea –, 1883 (după proclamarea Regatului și încoronarea ca Rege a lui Carol I la 10 mai 1881, dar mai ales după încheierea tratatului secret cu Austro-Ungaria în 1883), 1890 (ultima emisiune de inspirație franceză cu nominal de 20 lei, echivalând cu piesele de 20 franci aur ale celui de al doilea imperiu francez, dar reflectând și introducerea monometalismului întemeiat pe aur prin legea monetară din 1890) și 1906, anul marelui jubileu consacrat împlinirii a 40 de ani de domnie, dar și a emiterii unei noi serii de monede de aur, cu valori nominale specifice (12½ lei, 25, 50 respectiv 100 lei), având parțial ca inspirație valorile înscrise pe monedele de aur ale lui Napoleon III și celei de a treia Republici Franceze de după 1870 și greutatea acestora (cu excepția pieselor de 12½ respectiv 25 lei).
De aceea, considerăm oportună prezentarea către publicul larg a acestor monede, pagini reale de istorie națională și europeană, marcând totodată momente politice majore din perioada Vechiului Regat, a acelei Belle Epoque în care Bucureștiul era considerat Micul Paris, iar România Mica Franță.
Polul (20 lei) din 1868
Avers: CAROL I DOMNULU ROMANILORU
Capul lui Carol I, spre stânga; cerc perlat împrejur.
Revers: 20 / LEI / 1868 (pe trei rânduri), în cunună de frunze de stejar.
Muchia este netedă și fără nici o legendă.
Aur 900‰; 6,45 g; 21 mm. Tiraj: 200 exemplare.
Moneda de 20 lei aur din 1868 este prima emisiune monetară a Statului Român modern. Apariția sa într-o perioadă în care statutul politic de subordonare față de Imperiul Otoman nu permitea baterea unei monede de aur a constituit o surpriză și în același timp un gest abil și temerar al Regelui Carol I de afirmare a politicii sale orientată către obținerea independenței țării. Moneda este una dintre cele mai mari rarități din numismatica românească, ea fiind bătută doar în câteva sute de exemplare (cifra cel mai des întâlnită fiind aceea de 200 exemplare). Potrivit dreptului internațional al vremii, statutul de suzeranitate pe care Poarta Otomană îl exercita asupra României nu permitea monedă proprie, cu atât mai puțin una de aur (semn de deplină suveranitate și autodeterminare), după cum afișarea pe un însemn oficial al Statului a efigiei Domnului și nu a Sultanului era, desigur, un afront politic major și un real scandal diplomatic – care, de altfel, s-a și produs. Erau prezente toate ingredientele unui conflict diplomatic de anvergură: actul în sine al emiterii unei monede proprii, metalul din care aceasta era bătută (aur, semn al deplinei suveranități), prezența efigiei Domnitorului pe avers (afront personal și direct adus Sultanului otoman) și, nu în ultimul rând, alinierea piesei la sistemul monetar francez din punctul de vedere al valorii nominale (20 lei = 20 franci), al dimensiunilor, greutății și titlului aurului, toate corespunzând modelului piesei similare a lui Napoleon al III-lea.
Baterea acestei monede se înscrie în prelungirea unei alte inițiative remarcabile a Domnitorului Carol I, și anume eforturile vizând organizarea unei Monetării, deschisă la 1870, dar ale cărei dotări tehnice și personal se constituiseră mai devreme, poate din 1867. În acest context, nefiind cunoscut locul și centrul unde a fost executată comanda, unii au presupus, fără o dovadă concretă, că polul de 20 lei din 1868 ar fi putut fi executat chiar la București. Este însă doar o ipoteză, nesusținută de nicio dovadă concretă. Alte ipoteze sunt legate de Paris, Berlin, chiar Viena. Ultima este însă de exclus categoric, în contextul în care imperialii s-au alăturat protestelor Imperiului Otoman privind emiterea acestei monede.
Raritatea monedei, datorată caracterului restrâns al seriei monetare în cauză, a contribuit la constituirea unei aure de legendă în jurul acestei mari rarități care ar fi fost distribuită doar oficialilor români, dar și trimisă ostentativ Sultanului la Constantinopol, iar despre un anumit număr de exemplare se spune că ar fi fost îngropat la temelia castelului Peleș de la Sinaia în anul 1875, așa după cum semnalează o însemnare a lui Alexandru Țigara Samurcaș din același an.
Cert este că piesa a declanșat un scandal diplomatic major, stârnind protestele Imperiului Otoman și ale Imperiului Austro-Ungar, ea nefiind niciodată pusă efectiv în circulație. Protestul austro-ungar era generat mai ales de legenda de pe avers, în care Carol I se intitula nu Domnul României (numele Statului emitent al monedei), ci Domnul Românilor. Și din acest motiv valoarea sa simbolică este una extraordinară. Mai mult decât atât, raritatea sa este excepțională, un număr foarte mic de exemplare aflându-se în colecția Băncii Naționale a României, în muzeul acesteia, a Bibliotecii Academiei Române prin Cabinetul său numismatic, respectiv în colecția Muzeului Național de Istorie a României, totalul neatingând zece exemplare. Ca urmare, valoarea de piață a acestei remarcabile piese este de circa 100.000 euro.
Polul (20 lei) din anul 1870
Avers: CAROL I DOMNUL ROMANIEI
Capul lui Carol I, spre stânga; cerc perlat împrejur.
Revers: 20 / LEI / 1870 (pe trei rânduri), în cunună cu jumătatea dreaptă din frunze de
stejar, iar jumătatea stângă din frunze de laur. Sub punctul de intersectare al
ramurilor, litera C, simbol al monetăriei din București.
Muchia zimțată.
Gravor: W. Kullrich. Monetărie: București.
Aur 900‰; 6,45 g; 21 mm. Tiraj: 5000 exemplare.
Moneda a fost emisă în anul 1870, odată cu deschiderea Monetăriei de la București, în luna februarie a aceluiași an, în același timp înainte de înfrângerea Franței la Sedan în fața Prusiei (septembrie 1870), abdicarea lui Napoleon al III-lea și căderea celui de al doilea imperiu francez. Nu întâmplător ea nu a mai fost urmată de vreo altă emisiune monetară în aur până la 1884, când se emit monede cu milesimul 1883.
Polul (20 lei) din anul 1883
Avers: CAROL I REGE AL ROMANIEI
Capul lui Carol I, spre stânga; sub gât, numele gravorului (W. KULLRICH);
cerc perlat împrejur.
Revers: Stema Regatului României, având valoarea nominală (20 LEI) înscrisă dedesubt,
între litera B (însemnul monetăriei) și un spic de grâu; de o parte si de alta a
stemei, milesimul 18 – 83.
Pe muchie este inscripționată legenda PATRIA+SI+DREPTUL+MEU+++++++
Gravor: W. Kullrich. Monetărie: București.
Aur 900‰; 6,45 g; 21 mm. Tiraj: 185.250 exemplare.
Este prima emisiune românească de aur după anul 1870, bătută, de fapt, în anul 1884 și nu întâmplător legată simbolic de proclamarea Regatului în 1881 (fiind prima emisiune de aur a Regatului României), dar la fel de semnificativ legată de încheierea tratatului secret de alianță cu Austro-Ungaria în luna octombrie a anului 1883.
Polul (20 lei) din anul 1890
Avers: CAROL I REGE AL ROMANIEI
Capul lui Carol I, spre stânga; sub gât, numele gravorului (W. KULLRICH);
cerc perlat împrejur.
Revers: Stema Regatului României, având valoarea nominală (20 LEI) înscrisă dedesubt,
între litera B (însemnul monetăriei) și un spic de grâu; de o parte și de alta a
stemei, milesimul 18 – 90.
Pe muchie este inscripționată legenda PATRIA+SI+DREPTUL+MEU+++++++
Gravor: W. Kullrich. Monetărie: București.
Aur 900‰; 6,45 g; 21 mm. Tiraj: 196.000 exemplare.
Emisiunea de 20 lei aur din 1890 este ultima produsă în Monetăria din București, următoarele serii din vremea lui Carol I fiind realizate la Bruxelles și Hamburg. În ciuda unei dotări tehnice de vârf și a unui excelent staff, Monetăria din București va fi redeschisă abia în 1935. Mai mult decât atât, este ultima dintre piesele de aur cu o valoare nominală pe baza sistemului decimal (monede de 10 și 20 lei aur, corespunzând emisiunilor similare franțuzești de 10 și 20 de franci), următoarele trecând la valori nominale de 12½ , 25, 50 respectiv 100 lei.
Jubileul de 40 de ani de domnie – 1906
12½ lei din 1906
Avers: CAROL I REGE AL ROMANIEI 1866-1906
Capul lui Carol I, matur, în uniformă, spre stânga; în dreapta jos, numele
gravorului (A. MICHAUX); cerc perlat împrejur.
Revers: Vultur încoronat din față, cu aripile deschise și capul spre stânga, ținând în cioc o
cruce, iar cu aripile susținând un banner pe care scrie PRIN STATORNICIE LA
IZBANDA. În exergă, valoarea nominală: 12½ LEI
Gravor: A. MICHAUX. Monetărie: Bruxelles.
Aur 900‰ (85‰ argint și 15‰ cupru); 4,03 g; 21 mm. Tiraj: 32.000 exemplare.
20 lei din anul 1906
Avers: CAROL I REGE AL ROMANIEI 1866-1906
Capul lui Carol I, matur, spre stânga; în dreapta jos, sub gât, inițialele gravorului
(A. M.); cerc perlat împrejur.
Revers: CAROL I DOMNUL ROMANIEI
Capul lui Carol I, tânăr, spre stânga; în dreapta jos, sub gât, numele gravorului
(A. MICHAUX); în exergă, valoarea nominală: 20 lei; cerc perlat împrejur.
Gravor: A. MICHAUX. Monetărie: Bruxelles.
Aur 900‰; 6,45 g; 21 mm. Tiraj: 15.000 exemplare.
25 lei din anul 1906
Avers: CAROL I REGE AL ROMANIEI 1866-1906
Bustul lui Carol I, matur, în uniformă, spre stânga; în dreapta jos, numele
gravorului (A. MICHAUX); cerc perlat împrejur.
Revers: Vultur încoronat din față, cu aripile deschise și capul spre stânga, ținând în cioc o
cruce, iar cu aripile susținând un banner pe care scrie PRIN STATORNICIE LA
IZBANDA. În exergă, valoarea nominală: 25 LEI
Gravor: A. MICHAUX. Monetărie: Bruxelles.
Aur 900‰ (85‰ argint și 15‰ cupru); 8,06 g; 30 mm. Tiraj: 24.000 exemplare.
50 lei din anul 1906
Avers: CAROL I REGE AL ROMANIEI 1866-1906
Bustul lui Carol I, matur, în uniformă, spre stânga; în dreapta, deasupra umărului,
numele gravorului (A. MICHAUX); cerc perlat împrejur.
Revers: CAROL I DOMNUL ROMANIEI 50 LEI
Prințul Carol I, călare pe cal, în uniformă, cu mâna stângă întinsă înainte, spre
dreapta, în amintirea Războiului de Independență din 1877-1878 împotriva
Imperiului Otoman.
Gravor: A. MICHAUX. Monetărie: Bruxelles.
Aur 900‰; 16,13 g; 40 mm. Tiraj: 28.000 exemplare; dintre acestea, 20.000 din aur galben (aur 900‰, argint 85‰,
cupru 15‰), iar 8000 din aur roșu (aur 900‰, cupru 100‰).
100 lei din anul 1906
Avers: CAROL I REGE AL ROMANIEI 1866-1906
Capul lui Carol I, matur, spre stânga; în dreapta jos, sub gât, inițialele gravorului
(A. M.); cerc perlat împrejur.
Revers: CAROL I DOMNUL ROMANIEI
Capul lui Carol I, tânăr, spre stânga; în dreapta jos, sub gât, numele gravorului
(A. MICHAUX); în exergă, valoarea nominală: 100 LEI; cerc perlat împrejur.
Gravor: A. MICHAUX. Monetărie: Bruxelles.
Aur 900‰; 32,26 g; 35 mm. Tiraj: 15.000 exemplare.
Spectaculoasa serie monetară de aur dedicată jubileului de 40 de ani de domnie este una cu totul aparte. Ea se aliniază ponderal și din punctul de vedere al valorilor nominale unui sistem nou, având ca repere valorile de 12 ½, 25, 50 și 100 lei, cu greutăți într-o progresie corespunzătoare, direct proporțională cu valoarea nominală, dar integrând și o emisiune cu valoare de 20 lei, care nu se mai integra sistemului monetar general, nici valoric și nici ponderal, dar care, fiind vorba despre o serie jubiliară, includea astfel, oarecum restitutiv, și sistemul de până la 1890. În același sens simbolic, moneda cu cea mai mare dimensiune este cea redând nu întâmplător pe Domnul Carol I călare, în ținută de campanie, pe câmpul de bătălie din Războiul de Independență, considerat momentul esențial al domniei sale.
academiaromana.wordpress.com 