În 2023 se împlinesc 60 de ani de la fondarea Institutului de Chimie Fizică „I.G. Murgulescu” al Academiei Române și 55 de ani de la prima ediție a conferinței de chimie fizică ROMPHYSCHEM.
Oferind loc izvorelor scrise din istoria domeniului chimie fizică, profesorul academician Ilie Murgulescu[i] preciza:
„Chimia fizică are ca obiect aplicarea cunoștințelor și metodelor experimentale și teoretice din fizică la studiul și cercetarea fenomenelor și substanțelor chimice, în care scop, selecționează, prelucrează și completează datele din fizică și le elaborează într-un sistem științific propriu, adaptat cerințelor științelor chimice.”[ii]
Dintr-o altă perspectivă, chimia fizică, „cea mai veche știință de graniță”[iii], descrie și cercetează aspectele fizice care însoțesc fenomenele chimice, investighează procesele chimice în baza legilor fizice și le aplică în procesele tehnologice.”[iv]
Chimia fizică este un domeniu interdisciplinar.
„Legile dezvoltate în cadrul chimiei fizice pentru sistemele de masă și de transformare a ei ca și cele referitoare la transferul și conversia de energie sunt de importanță majoră pentru industria chimică, reprezentând fundamentul teoretic al ingineriei chimice, fără de care nu se pot realiza procesele tehnologice la scară industrială. De asemenea, aportul chimiei fizice nu poate fi neglijat în problemele de biologie moleculară.”[v]
Chimia fizică în România
Cercetări în domeniul chimiei fizice în România s-au realizat încă de la începutul secolului al XX-lea. Primele astfel de investigații științifice au fost organizate în universități. Mai întâi, la Iași, apoi la Cluj-Napoca, la București și la Timișoara.
- 1906, Iași: prima catedră de chimie fizică s-a înființat la Universitatea din Iași, iar primul profesor de chimie fizică a fost profesorul acad. Petru Bogdan[vi], rector și prorector al Universității din Iași (1926-1932).
- 1923, Cluj-Napoca: a doua catedră de chimie fizică a fost înființată la Universitatea din Cluj-Napoca, iar titularul acestei catedre a fost profesorul Dan Rădulescu (1884-1969).
- 1929, București: catedra de fizică chimie de la Universitatea din București a fost înființată de profesorul acad. Eugen Angelescu[vii].
- 1934, Timișoara: „În timpul refugiului facultății clujene la Timișoara, după cedarea Ardealului de Nord către Ungaria, catedra de fizică chimie a fost suplinită inițial de către conferențiarul Ilie G. Murgulescu. Elev al profesorului Gheorghe Spacu[viii], Ilie G. Murgulescu plecase din Cluj-Napoca, după o specializare la Leipzig, la Timișoara, pe un post de conferențiar în 1934.”[ix]
Cercetări de chimie fizică organizate în afara universităților au ca moment de referință anul 1949, odată cu înființarea unei secții în cadrul Institutului de Fizică de la Măgurele al Academiei Române (la vremea respectivă, Academia RPR). În același an, prof. Ilie G. Murgulescu a fost numit șeful Catedrei de chimie fizică a Facultății de Chimie, Universitatea din București.
În anul 1954, Secția de chimie fizică de la Institutul de Fizică de la Măgurele a fost transferată la Centrul de Cercetări Chimice al Academiei RPR, iar în 1963, Centrul de Cercetări Chimice al Academiei s-a scindat în trei unități de cercetare independente: Centrul de Chimie Fizică, unde director a fost numit Ilie G. Murgulescu, Centrul de Chimie Anorganică, director Coriolan Drăgulescu, și Centrul de Chimie Organică, director C.D. Nenițescu.
Cele trei Centre de Cercetare s-au dezvoltat devenind prestigioase institute de cercetare ale Academiei Române, două în București și unul în Timișoara, primind denumirea primilor directori pe care i-au avut, și anume: Institutul de Chimie Fizică „Ilie Murgulescu”[x], Institutul de Chimie Organică și Supramoleculară „Costin D. Nenițescu“[xi] și Institutul de Chimie „Coriolan Drăgulescu“[xii].
Institutul de Chimie Fizică „Ilie G. Murgulescu” al Academiei Române – Repere calendaristice
1963: Istoria Institutului de Chimie Fizică „Ilie G. Murgulescu” al Academiei Române începe la 1 octombrie 1963, când, în urma unei hotărâri a Prezidiului Academiei Române, se înființează Centrul de Chimie Fizică, al cărui prim director a fost profesorul academician Ilie Murgulescu.
1970: Centrul de Chimie Fizică a fost preluat din administrația Academiei RSR (în 1965, Academia RPR devine Academia RSR) de către Ministerul Educației și Învățământului și a fost integrat în rețeaua unităților de cercetare care aparțineau de acest minister.
1973: Centrul de Chimie Fizică a trecut din subordinea științifică a Ministerului Educației și Învățământului sub cea a Institutului Central de Cercetări Chimice.
1974: Centrul de Chimie Fizică a trecut în subordinea administrativă a Institutului Central de Cercetări Chimice al Ministerului Industriei Chimice, devenit ulterior Ministerului Industriei Chimice și Petrochimice (MIChP).
1977: Centrul de Chimie Fizică a fost mutat din cele două clădiri proprii (din strada Vasile Lascăr 31 și din strada Dumbrava Roșie 23) pe platforma Institutului de Cercetări Chimice din București, invocându-se cutremurul din 4 martie 1977 care a deteriorat rezistenţa clădirii din strada Dumbrava Roşie.
1990: Centrul de Chimie Fizică a trecut din subordinea MIChP sub cea a Academiei Române, cu recunoaștereea personalității juridice și denumirea de Institutul de Chimie Fizică al Academiei Române.
1991: La propunerea consiliului științific al Institutului de Chimie Fizică al Academiei Române și al Catedrei de Chimie Fizică a Facultății de Chimie a Universității din București, Prezidiul Academiei Române confirmă, cu avizul secției de specialitate, noua denumire a institutului: Institutul de Chimie Fizică „Ilie G. Murgulescu” al Academiei Române.
Conferințele de chimie fizică ROMPHYSCHEM: 1968-2023
Prima ediție a conferinței de chimie fizică s-a desfășurat în perioada 2-5 septembrie 1968, la București. Până în 1989 s-au mai organizat alte patru ediții, a cincea conferință desfășurându-se în anul 1976. Manifestările au fost organizate de acad. Ilie Murgulescu și se numeau „conferințe republicane de chimie fizică generală și aplicată”, după cum precizează profesorul universitar Niculae Ionescu, membru de onoare al Academiei Române. „La cea de-a doua conferință din 1970 au participat 453 de persoane din țară și din străinătate. Numărul particiipanților străini a fost de 126 din 22 de țări. S-au susținut 341 de comunicări, dintre care 85 au fost ale participanților străini”, mai precizează profesorul Niculae Ionescu[xiii].
După 1989 s-au desfășurat, tot la București, edițiile a șasea (23-25 septembrie 1992), a șaptea (1994) și a opta (1996); următoarele trei ediții ale conferinței s-au desfășurat în centre cu tradiție în domeniu, la Galați (23-25 septembrie 1998, ediția a noua), la Iași (26-29 septembrie 2000, ediția a zecea) și la Timișoara (2-5 septembrie 2003, ediția a unsprezecea).
A douăsprezecea ediție a manifestării s-a desfășurat, la București, între 6 și 8 septembrie 2006, sub patronajul Academiei Române și al Autorității Naționale pentru Cercetare Științifică (ANCS) și a fost organizată la Universitatea din București, de Institutul de Chimie Fizică, Departamentul de Chimie Fizică al Universității din București și Societatea Română de Chimie – aceasta a fost prima Conferință Internațională de Chimie Fizică, unde înregistrarea participanților s-a realizat online, prin intermediul unui website creat special pentru acest eveniment științific[xiv].
Următoarele trei ediții au avut loc la București (3-5 septembrie 2008, a 13-a ediție; 2-4 iunie 2010, ediția a 14-a; 11-13 iunie 2013, ediția a 15-a), iar ediția cu numărul 16 s-a desfășurat la Galați, în perioada 21-24 septembrie 2016.
Ediția din toamna acestui an, 2023, este a șasea conferință internațională ROMPHYSCHEM-17 și se va desfășura între 25 și 27 septembrie 2023 la Academia Română. Lucrările conferinței se vor desfășura în Aula Academiei Române și în amfiteatrul „Ion Heliade Rădulescu” al Bibliotecii Academiei Române. Pe parcursul celor trei zile ale manifestării științifice – organizată de Institutul de Chimie Fizică „Ilie Murgulescu” al Academiei Române, Facultatea de Chimie a Universității din București, Societatea de Chimie din România, Asociația ALPHA – sunt programate lucrări invitate, prelegeri plenare, prezentări orale, workshopuri și sesiuni de postere.
Acad. Ilie Murgulescu, creatorul Şcolii Române Moderne de Chimie Fizică
Academician Marius Andruh, vicepreședinte al Academiei Române, una dintre cele mai autorizate voci din chimia contemporană, susține și demonstrează că profesorul Ilie G. Murgulescu a fost „un monument al chimiei românești”: „moștenirea pe care ne-a lăsat-o este uriașă și vie: o puternică școală de chimie fizică, un institut, o bogată și solidă operă științifică, un amplu tratat (Introducere în chimia fizică, șapte volume, Editura Academiei, 1976–1986) elaborat împreună cu reprezentanți străluciți ai primelor sale generații de elevi, un model de conduită și viziune. A fost un desăvârșit profesor; a fost un ministru prin a cărui activitate s-a modernizat și s-a schimbat profund învățământul românesc de toate gradele, un creator de școală de o anvergură impresionantă, ilustrând toate domeniile mari ale chimiei fizice (structura moleculelor și spectroscopie, radiochimie, cinetica și termodinamica chimică, electrochimie, cataliză)”.[xv]
Profesorul Murgulescu a inițiat cercetări în domeniul chimie fizică, „preocupările sale de bază fiind structura moleculară, spectroscopia, cinetica chimică și electrochimia”[xvi].
Activitatea profesorului academician Ilie Murgulescu a fost marcată de momente dificile, pe care numai el știe cum le-a gestionat: „Marginalizat și schimbat neacademic din funcţia de director la 25 ianuarie 1977, cu două zile înainte de a împlini vârsta de 75 de ani, acesta (n.r. profesorul Ilie Murgulescu) a avut însă bucuria de a vedea revenirea Centrului de Chimie Fizică acolo unde îi era locul de drept, la Academia Română.”[xvii]
Academician Eugen Segal[xviii], chimist care s-a format și a activat sub îndrumarea acad. Ilie Murgulescu, precizează în Discursul său de recepție[xix] intitulat „Academicianul I.G. Murgulescu, dascăl de excepţie şi creator de ştiinţă”: „M-am format şi am activat sub îndrumarea aceluia care a fost academicianul Ilie Murgulescu. Atât eu cât şi unii dintre colegii mei de catedră am beneficiat de şansa deosebită a unei instrucţii şi a unei educaţii în cadrul şcolii de chimie fizică iniţiate şi conduse de acest deosebit magistru. Academicianul I.G. Murgulescu face parte din galeria marilor personalităţi a căror viaţă a acoperit aproape un secol plin de frământări generatoare de probleme deosebite.”
Cu ocazia aniversării centenarului nașterii profesorului Ilie Murgulescu, Gabriel Țepelea[xx], membru de onoare al Academiei Române, nu a ezitat să-l considere pe Ilie Murgulescu „un Spiru Haret al perioadei comuniste”[xxi].
Acad. Cristofor Simionescu[xxii]: „Sunt profund convins că, în istoria învățământului românesc, locul definitiv al academicianului Ilie Murgulescu este alături de cel al lui Spiru Haret. (…) Prin mintea acestui învățat, se prelungea gândirea lui Spiru Haret în epoca contemporană.”[xxiii]
La manifestarea dedicată centenarului nașterii acad. Murgulescu, acad. Victor-Emanuel Sahini[xxiv] mărturisește în alocuțiunea pe care a rostit-o de la tribuna Academiei: „Arta sa didactică m-a impresionat puternic din momentul când, student fiind, i-am audiat cursul, iar pe parcursul anilor, aproape un sfert de veac, acest sentiment s-a amplificat pe măsură ce asistând la cursurile sale, începusem să deprind acest meșteșug. Avea o exprimare clară, făcută într-un ritm potrivit, cu o foarte ordonată prezentare pe tablă a relațiilor și cu o deosebită capacitate de a transmite cunoștințe dificile și greu accesibile în mod logic și în formă concisă”[xxv].
Într-un interviu recent, academician Maria Zaharescu și-a amintit cu plăcere de profesorul care a contribuit esenţial la formarea sa profesională: „Profesorul academician Ilie Murgulescu a avut o deosebită competență profesională și o exemplară organizare a programului de lucru. Se implica în activitatea institutului până la nivelul activităţii fiecărui cercetător şi aborda imparţial problemele pe care le avea de rezolvat. Pentru toți tinerii cercetători care-și susţineau doctoratul încerca să obţină stagii de specializare în străinătate. În cazul meu, deși n-am fost doctoranda dumnealui, am beneficiat de o bursă postdoctorală la Universitatea Tehnică a Danemarcei în Lyngby, unde am continuat cercetările în domeniul echilibrelor termice de faze.”[xxvi]
Profesor universitar Niculae I. Ionescu, membru de onoare al Academiei Române, spunea despre coordonatorul științific al lucrării sale de doctorat, acad. Ilie Murgulescu: „Cercetător pasionat, cu o capacitate de muncă creatoare ieșită din comun, profesorul Murgulescu urmărea cu mult interes mersul experiențelor până la ultimul amănunt. Întotdeauna reținea esențialul, găsea căi de rezolvare sugerând soluții adecvate.”[xxvii]
[i] Profesorul academician Ilie G. Murgulescu (27.01.1902-28.10.1991) a fost președinte (18.03.1963-08.04.1966) și vicepreședinte (23.12.1959-18.03.1963) al Academiei Române (membru titular – 02.03.1952, corespondent – 02.11.1948).
[ii] Institutul de Chimie Fizică „I.G. Murgulescu” al Academiei Române. (1993). Institutul de Chimie Fizică „I.G. Murgulescu”: 1963-1993, p. 4.
[iii] Carp, O., Popa, V.T., Ionescu, N.I. (2019). Institutul de Chimie Fizică „Ilie Murgulescu” al Academiei Române. File de istorie, Academica, nr. 8, august, anul XXIX, 346, p.65.
[iv] Institutul de Chimie Fizică „Ilie Murgulescu” al Academiei Române. (2013). Institutul de Chimie Fizică „Ilie Murgulescu” al Academiei Române la 50 de ani. File de istorie, p.1.
[v] Idem, p.1.
[vi] Acad. Petru Bogdan (1873-1944), chimist, membru titular al Academiei Române (1926), a întreținut rubrica de știință din revista „Viața românească”.
[vii] Acad. Eugen Angelescu (1896-1968), chimist (membru titular – 1963, corespondent – 1939).
[viii] Acad. Gheorghe Spacu (1883-1955), chimist, a fost vicepreședinte al Academiei Române (02.06.1944-01.06.1948); membru titular – 1936, 1948 și corespondent – 1927.
[ix] Ionescu, I. N., Frangopol, P.T. (2018). Chimie fizică în Istoria chimiei românești, Editura Academiei Române, p.98.
[x] Din 1991, noua denumire a institutului fondat în 1963 este Institutul de Chimie Fizică „Ilie G. Murgulescu” al Academiei Române, https://www.icf.ro/Institut/history.html.
[xi] Institutul a fost înființat în anul 1949 de către prof. Costin D. Nenițescu; în 1990 s-a numit Centrul de Chimie Organică „Costin D. Nenițescu”, iar din 2022, Institutul de Chimie Organică și Supramoleculară „Costin D. Nenițescu“, https://icoscdn.ro/index.php/ro/despre.
[xii] Institutul de Chimie Timișoara a fost înființat în 2001 și, din 2018, denumirea sa a devenit Institutul de Chimie „Coriolan Drăgulescu“, https://acad-icht.tm.edu.ro/wp/?page_id=118.
[xiii] Ionescu, N.I. (2022). Academicianul Ilie Murgulescu. Omul și opera. Academica, iulie, anul XXXII, 381, p.14-18.
[xiv] Popa, V.T. (2006). The 12th International Conference of Physical Chemistry ROMPHYSCHEM-12. Revue Roumaine de Chimie, 51(9), p.859-860.
[xv] Fragment din alocuțiunea rostită de acad. Marius Andruh în cadrul sesiunii comemorative „Omagiu academicianului Ilie Murgulescu – 120 de ani de la naștere”, care s-a desfășurat în Aula Academiei Române la 30 martie 2022.
[xvi] Vezi nota viii, p.101.
[xvii] Vezi nota iii.
[xviii] Acad. Eugen Segal (1933-2013), chimist (membru titular – 2009, corespondent – 1991).
[xix] Discursul de recepție al acad. Eugen Segal a fost rostit în Aula Academiei Române la data de 02.11.2011.
[xx] Gabriel Țepelea (1916-2012), filolog, istoric literar, scriitor și om politic, membru de onoare al Academiei Române (1993).
[xxi] Țepelea, G. (2002). Amintiri despre Ilie Murgulescu ca ministru al învățământului, Academica, ianuarie, anul XII, 3(135), p.26.
[xxii] Acad. Cristofor Simionescu (1920-2007), inginer chimist, a fost vicepreședinte cu delegație de președinte (03.06.1977-19.03.1980) și vicepreședinte (01.03.1974-02.02.1990) al Academiei Române; președinte al Filialei Iași a Academiei Române (1963-1974, 1989-2001); membru titular – 1963, corespondent – 1955.
[xxiii] Simionescu, C. (2002). Academicianul Ilie G. Murgulescu în serviciul școlii, științei și culturii românești, Academica, ianuarie, anul XII, 3(135), p.24.
[xxiv] Acad. Victor Emanuel Sahini (1927-2017), chimist, (membru titular – 1990, corespondent – 1963).
[xxv] Sahini, V.Em. (2002). Ilie Murgulescu, distinsă personalitate a chimiei din țara noastră, Academica, ianuarie 2002, anul XII, 3(135), p. 25.
[xxvi] Mosoia, C. (2022). „Am vrut să fac chimie fizică și am făcut, dar drumul meu nu a fost lin” – Interviu cu academician Maria Zaharescu, Academica, nr. 2, februarie, anul XXXII, 376, p.29-33.
[xxvii] Ionescu, N.I. (2002). Institutul de Chimie Fizică al Academiei Române, creația academicianului Ilie Murgulescu, Academica, ianuarie, anul XII, 3(135), p.28.
academiaromana.wordpress.com 