Patrimoniul numismatic al Bibliotecii Academiei Române
Importanța științifică, valoarea patrimonială și diversitatea monedelor păstrate în Cabinetul Numismatic al Bibliotecii Academiei Române sunt realități de notorietate în mediul academic, în cel al cercetătorilor istoriei naționale și universale, ca și în acela al amatorilor pasionați de frumos și de istoria atât de specifică a monedelor și medaliilor. Cele circa 10.000 monede de aur pe care le administrăm jalonează un interval de timp care acoperă un segment cronologic cuprinzător și un spațiu geografic uriaș, de la cele mai vechi monede ale Antichității orientale (sec. VI a.Cr., monede ale regatului Lydiei), trecând prin cele aparținând cetăților Greciei epocii clasice, perioadei elenistice, romane, bizantine, medievale și până la monedele de aur interbelice. Ele constituie un real tezaur de informație istorică, dar și una dintre marile colecții de profil ale lumii.
Mai puțin cunoscută, dar de fiecare dată spectaculoasă și încărcată de un parfum irezistibil, este activitatea celor care, prin preocupările lor, au făcut posibilă constituirea acestei neprețuite colecții de-a lungul a aproape un secol și jumătate. Aducerea în atenția publicului a acestor fapte este o datorie mereu prezentă față de memoria înaintașilor, dar și punerea în lumina cuvenită a unui model cultural de mare succes de la care astăzi ar trebui cu toții să ne inspirăm.
Două monede persane din tezaurul descoperit la Atena în 1929
Între monedele de aur din colecția Bibliotecii Academiei Române există două piese persane, doi darici, provenind dintr-un mare tezaur descoperit la Atena în anul 1929. Tezaurul număra inițial câteva sute de piese, dispersate în scurtă vreme, așa încât doar opt exemplare au intrat în colecția Muzeului Numismatic din Atena, trei la American Numismatic Society, una a ajuns la Muzeul de Arte Frumoase (Museum of Fine Arts) din Boston (SUA), iar două în colecția Bibliotecii Academiei Române. Este de remarcat, în contextul inexistenței unei legislații internaționale a vremii privind circulația bunurilor de patrimoniu (complet liberă), viteza de reacție a rețelelor de distribuire, astfel încât piesele ajunse în colecția Bibliotecii Academiei Române sunt între primele din acest tezaur ajunse în colecții publice. Astfel, moneda din colecția muzeului din Boston ajungea în Statele Unite ale Americii în februarie 1930, cei doi darici cumpărați de Biblioteca Academiei Române erau înregistrați în decembrie 1930, în vreme ce cele opt piese ajunse la Muzeul Numismatic din Atena intrau în colecția acestuia un an mai târziu, în 1931.
Descriere
Cele două monede aparțin unei perioade ce se încadrează între ultimul sfert al secolului al V-lea a.Cr. și mijlocul sec. al IV-lea a.Cr., respectiv de la regii persani Xerxes II sau Artaxerxes II în primul caz (anii 425-375 a.Cr.) la Artaxerxes II sau Artaxerxes III în al doilea caz (finalul secolului al V-lea; 350 a.Cr.). Monedele au pe avers reprezentarea clasică a daricilor, adică regele persan spre dreapta, în poziție îngenuncheată, ținând o lance și un arc, iar pe revers un contur rectangular incus, poate sigiliul regal după unele interpretări, greutatea lor fiind de 8,33 respectiv 8,42 g. Monedele persane de aur reprezentau în prima jumătate a secolului al IV-lea a.Cr. valuta forte a epocii în întreaga Mediterană Orientală și mai cu seamă în spațiul grecesc, în care regatul ahemenid a oferit generoase susțineri financiare grupărilor politice filopersane din cele mai importante cetăți grecești până în preziua campaniilor orientale ale lui Filip II, respectiv Alexandru cel Mare.
Colecționarul A.H. Papazian
Curând după descoperirea lor la Atena, în anul 1929, majoritatea pieselor s-au dispersat, intrând în circuitul comerțului de antichități, de unde cei doi darici au ajuns în posesia lui A.H. Papazian, un faimos anticar român al vremii. Acesta din urmă le-a vândut Bibliotecii Academiei Române în anul următor. Registrul inventar al Cabinetului Numismatic menționează, în ziua de 11 decembrie a anului 1930, achiziționarea, de la dl. A. Papazian, a celor două monede aparținând tezaurului descoperit la Atena cu un an mai înainte, înregistrarea fiind făcută de Constantin Moisil, conservatorul de atunci al colecțiilor numismatice ale Academiei Române. Pentru a avea un element de raportare a valorii științifice a achiziției, trebuie spus că pe teritoriul României a fost descoperit doar un singur tezaur de monede persane de aur, în anul 2004, foarte probabil în proximitatea cetății grecești de la Argamum (Jurilovca, jud. Tulcea), alcătuit din 24 de monede, dintre care doar una a fost recuperată, celelalte fiind pierdute în comerțul internațional de antichități.
Este momentul să ne oprim asupra personajului Aram H. Papazian (1887-1944). Acesta aparținea unei familii armene emigrate din Imperiul Otoman în România la finele secolului al XIX-lea (1900). Părinții săi s-au stabilit inițial la Focșani, unde tatăl a deschis un magazin alimentar. Decesul prematur al acestuia l-a obligat să plece în anul 1912 la București, unde îl găsim în anii 20 ai secolului al XX-lea angajat al casei „Djaburov“, specializată în comerțul cu antichități, unde, de altfel, va acumula experiența necesară în numismatică și în comerțul de artă, înainte de a-și înființa propria afacere în domeniu. Imediat după participarea sa la prima Expoziție de numismatică, medalistică și arheologie din România (1933), A.H. Papazian deschide propria casă de antichități, „Arta clasică“, situată pe Calea Victoriei nr. 110, în proximitatea Academiei Române, firma sa devenind, de altfel, unul dintre furnizorii Cabinetului Numismatic al Bibliotecii Academiei Române și nu numai. În anii următori, „intrând în relații cu colecționarii și negustorii de antichități și opere de artă din diferite regiuni ale României și din țările vecine și făcând achiziții importante“, membru vechi al Societății Numismatice Române, al cărei președinte era din 1933 Constantin Moisil, Aram Papazian a reușit să transforme magazinul său într-un loc monden al Bucureștiului, acesta devenind „un centru de aprovizionare cu material numismatic, arheologic și artistic a celor mai mulți dintre colecționarii noștri, a muzeelor, a cabinetelor numismatice și a colecțiilor particulare de opere de artă“, așa cum scria Constantin Moisil în anul 1944. Se remarcă între aceste achiziții un lot de monede dacice de tip Rasa provenind din tezaurul eponim, imitații timpurii după tetradrahmele macedonene de tip Filip II. Și acest lot va ajunge în anul 1943 în colecțiile Cabinetului Numismatic al Bibliotecii Academiei Române. Activitatea sa va continua până în primăvara lui 1944, când magazinul său a fost greu lovit de bombardamentele americane asupra Bucureștilor. Grav afectat de pierderea magazinului, Aram Papazian nu-i va supraviețui decât scurtă vreme, el decedând la 15 iunie 1944, în urma unei grele suferințe. Așa cum scria Constantin Moisil în necrologul pe care l-a semnat, „odată cu dispariția lui A.H. Papazian a dispărut și un valoros prieten și auxiliar al numismaților și artiștilor noștri“ (Constantin Moisil, Necrolog A.H. Papazian, „Cronica Numismatică și Arheologică“, 1944).
Cercet. dr. Emanuel Petac
Șeful Cabinetului de Numismatică al Academiei Române
Președintele Societății Numismatice Române
academiaromana.wordpress.com 