La 4 aprilie 2000, cu prilejul „Zilei Porţilor Deschise“ la Academia Română, prezidiul instituţiei a hotărât ca Ziua Academiei Române să se sărbătorească la această dată. Astfel de două decenii, pe data de 4 aprilie, în mod consecvent, membrii Academiei Române se reunesc în Adunare Generală, pentru a celebra împreună momentul fondării celui mai înalt for de cultură și de știință al țării.
Istoria modernă a Academiei Române începe la 1/13 aprilie 1866, când a fost înființată, prin decret al Locotenenţei Domneşti, Societatea Literară Română, care, un an mai târziu, își schimbă denumirea în Societatea Academică Română.
Pe data de 30 martie/11 aprilie 1879 este publicată în Monitorul Oficial legea specială prin care Societatea Academică Română își schimbă numele în Academia Română și primește statut de institut naţional, având „de scop cultura limbei şi istoriei naţionale, a literelor, a ştiinţelor şi frumoaselor arte“. Legea fusese semnată pe 27 martie/8 aprilie 1879 de viitorul Rege Carol I, pe atunci domn al Principatelor Unite.
Membrii fondatori ai Academiei Române
Primii 14 membri ai Societății Academice Române, numiți prin decret în data de 22 aprilie/3 mai 1866, au fost numai reprezentanți ai teritoriilor românești care se găseau încă sub stăpânirea unor imperii străine. Componența a fost următoarea: Transilvania: Timotei Cipariu; Geroge Barițiu; Gavril Muntean. Maramureș: Iosif Hodoș Alexandru Roman. Banat: Andrei Mocioni; Vincențiu Babeș; Bucovina: Alexandru Hurmuzaki; Ambrosiu Dimitrovici (înlocuit de Ion G. Sbierea); Basarabia: Alexandru Hasdeu; Constantin Stamati; Ioan Străjescu; Macedonia: Ioan D. Caragiani; Dimitrie Cozacovici.
Lor li s-au alăturat, un an mai târziu, alți 7 membri reprezentând cele două provincii deja unite. Moldova: Vasile Alecsandri; Constantin Negruzzi; Vasile Urechiă. Muntenia: Ion Heliade Rădulescu; Constantin A. Rosetti; Ioan C. Massim; August Treboniu Laurian.
Principala misiune a Societății înființate la 1866 viza, în acord cu vocația sa națională, normarea limbii române și studiul istoriei poporului român, având ca obiective elaborarea gramaticii limbii române, stabilirea ortografiei, realizarea dicționarului român și elaborarea tratatului de istorie a românilor.
Dicționarul limbii române (DLR), cunoscut și sub numele de Dicționarul tezaur al limbii române sau Dicționarul Academiei – 19 volume, peste 18.000 de pagini.
Lucrare elaborată de-a lungul a mai bine de un secol, în perioada 1906-2010, de zeci de colective de cercetători, sub coordonarea celor mai reputați lingviști români: Alexandru Philippide, Sextil Pușcariu, Iorgu Iordan, Ion Coteanu, Alexandru Graur, Marius Sala, Gheorghe Mihăilă.
Tratatul de Istorie a Românilor
Gândită ca o instituție cu preocupări enciclopedice, Academia Română a fost structurată la început în trei secțiuni: literară, istorică și științifică, primele două secțiuni fiind înființate chiar în 1867, după adoptarea celui dintâi Statut al Societății Academice Române. Cea de-a treia a apărut în 1872, odată cu alegerea unor membri din domeniile științelor naturii. Noi secții au fost create ulterior, odată cu diversificarea științelor, numărul lor sporind de la șase în 1948, la 14 din 1990. Fiecare secție este condusă de un președinte, membru titular al Academiei Române.
Sediul Academiei Române, situat în București, pe Calea Victoriei 125
A fost realizat prin amenajarea, în 1890, a două case boierești construite la începutul secolului al XIX-lea, achiziționate de la Constantin Șt. Cesianu și Ștefan Bellu, cărora li s-a adăugat un corp nou în 1896, cumpărat de la Mina Zaleski. Localul a fost inaugurat în martie 1898, după efectuarea unei serii de lucrări de reconstrucție. Va rămâne nemodificat până în 1948, când imobilul a suferit intervenții radicale.
Prin statut Academia Română este cel mai înalt for românesc de consacrare ştiinţifică şi culturală, care reunește personalități marcante din țară și din străinătate, din toate domeniile științei, artei și literaturii.
În prezent, Academia Română este una dintre instituțiile fundamentale din România și îndeplinește trei roluri majore:
- este for de consacrare
- este pilon important al cercetării
- este participant activ în viața societății.
Prin lege şi statut Academia Română poate avea un număr maxim de 181 de membri titulari şi corespondenţi şi 135 de membri de onoare, din care cel mult 40 din ţară. De la începuturi şi până în prezent, Academia Română a reunit peste 1700 de membri – fondatori, titulari, corespondenți și de onoare, din ţară şi din străinătate, aleși în timpul vieții sau postmortem.
academiaromana.wordpress.com 