Performanță științifică a doi cercetători de la Institutul de Speologie „Emil Racoviţă“ al Academiei Române

Cercetătorii dr. Oana Teodora Moldovan și dr. Silviu Constantin de la Institutul de Speologie „Emil Racoviţă“ al Academiei Române au semnat recent în revista „Nature“, alături de un colectiv internațional de arheologi și speologi, articolul Initial Upper Palaeolithic humans in Europe had recent Neanderthal ancestry, în care se demonstrează că a existat un transfer genetic, rezultat în urma încrucișării, între oamenii de Neanderthal și primii oameni moderni din punct de vedere anatomic ajunşi în Europa.

Articolul a fost prilejuit de descoperirea, în anul 2020, de către o echipă de specialiști de la Institutul Naţional de Arheologie al Academiei Bulgare de Ştiinţe şi Institutul Max Planck pentru Antropologie Evoluţionară din Leipzig, a unor resturi umane și a unor unelte de piatră caracteristice începutului Paleoliticului superior în peştera Bacho Kiro, în apropierea orașului Veliko Târnovo din Bulgaria.

Cei doi specialiști români, dr. Oana Teodora Moldovan și dr. Silviu Constantin, au fost solicitați în baza experienței speciale de care dispun în acest domeniu, întrucât ambii au fost implicați în cercetarea resturilor umane descoperite în anul 2002 în România, în Peșterea cu Oase de lângă Anina, estimate cu o vârstă de 40.500 de ani și considerate cele mai vechi din spațiul european. Cercetarea a relevat încă de atunci ideea că oamenii moderni şi neandertalienii au trăit împreună şi s-au încrucişat, iar concluziile cercetării au avut ca rezultat publicarea, în aceeași prestigioasă revistă „Nature“, pe 22 iunie 2015, a primului articol cu această temă. Realizat de cercetători de la Institutul de Speologie „Emil Racoviţă“ al Academiei Române, Institutul „Max Planck“ pentru Antropologie Evoluţionară din Germania, Harvard Medical School din SUA şi Laboratorul de Evoluția Vertebratelor şi Origine Umană din Beijing, China, studiul din 2015 a răsturnat postulatul, vechi de peste 100 de ani, conform căruia omul de Neandertal ar fi dispărut complet, fără a lăsa urme genetice, și a demonstrat că „România a reprezentat un culoar de migraţie pentru populaţiile umane spre Europa“.

Articolul publicat pe 7 aprilie 2021 în revista „Nature“ vine să confirme teoria formulată în urmă cu 6 ani și să aducă noi argumente științifice, pe baza cercetărilor efectuate cu metode inovative, asupra resturilor umane din peștera Bacho Kiro din Bulgaria.

Redăm în continuare comunicatul de presă transmis de cercetătorii români Oana Moldovan și Silviu Constantin, de la Institutul de Speologie „Emil Racoviţă“ al Academiei Române.

Hibrizii dintre oamenii moderni și neandertalieni nu au fost rari în populațiile de oameni moderni fosili

O echipă internaţională, incluzând şi doi cercetători români de la Institutul de Speologie „Emil Racoviţă“, a secvenţiat genomurile – adică totalitatea materialul genetic dintr-un organism – celor mai vechi oameni moderni din Europa, care au trăit cu circa 45.000 de ani în urmă în peştera Bacho Kiro din Bulgaria. Descoperirile sugerează că încrucişarea dintre omul modern şi cel de Neanderthal nu era nicidecum o excepţie pentru primii oameni moderni ajunşi în Europa din Africa. Până în prezent, singurul om modern timpuriu despre care se demonstrase că a avut strămoşi neandertalieni era cel din Peştera cu Oase din România

În 2020, o echipă de cercetători de la Institutul Naţional de Arheologie al Academiei Bulgare de Ştiinţe şi Institutul „Max Planck“ pentru Antropologie Evoluţionară din Leipzig au făcut publică descoperirea în peştera Bacho Kiro a unor resturi ale omului modern asociate cu unelte de piatră caracteristice începutului Paleoliticului superior. Cele mai vechi oase fosile datate prin metoda radiocarbonului aveau vârste de 43.000-46.000 ani, devenind, astfel, cele mai vechi resturi de om modern cunoscute la latitudini medii în Eurasia.

Până acum se credea că oamenii de la începutul Paleoliticului superior au dispărut fără să‑şi aducă contribuţia la bagajul genetic al oamenilor moderni care au ajuns mai târziu în Europa. Acum, cercetătorii au arătat că cei mai vechi indivizi de la Bacho Kiro sau grupuri aflate în legătură cu aceştia şi‑au transmis genele oamenilor moderni. În mod surprinzător, această contribuţie este mai importantă la oamenii din Asia de Est şi America decât la populaţiile europene.

Cei mai vechi oameni de la Bacho Kiro și din Peștera cu Oase din România au trăit într‑o perioadă în care neanderthalienii erau încă prezenţi în Europa, care au trăiat până acum circa 40.000 ani. Indivizii de la Bacho Kiro aveau niveluri mai ridicate ale fondului genetic neanderthalian decât oricare alţi oameni moderni timpurii, cu excepţia individului de circa 40.500 ani din Peştera cu Oase, România. „Rezultatele sugerează că primii oameni moderni ajunşi în Eurasia se încrucişau frecvent cu neandertalienii şi ar fi putut chiar să fi fost absorbiţi de populaţiile acestora. Abia mai târziu au început să ajungă în Europa grupuri mai mari de oameni moderni care au înlocuit populaţiile de neanderthalieni“ a declarat Svante Pääbo, coordonatorul cercetărilor genetice.

Dr. Oana Teodora Moldovan
Institutul de Speologie „Emil Racoviţă“ al Academiei Române | Compartimentul Cluj-Napoca
Str. Clinicilor 5, Cluj-Napoca
Email: oanamol35@gmail.com

„Omul modern de la Peștera cu Oase din România pierde locul de cel mai vechi datat direct din Europa, dar rămâne reprezentantul cel mai interesant al oamenilor moderni fosili datorită celui mai mare procent de neanderthalian din genom (6-9%) și a faptului că este reprezentantul unei populații care a dispărut din Europa, moștenirea lui genetică nefiind regăsită în populațiile ulterioare din Europa și Asia, deocamdată. Este foarte posibil ca omul de la Peștera cu Oase să reprezinte o ramură dispărută în evoluția omului modern din Europa, dar care să apară și în alți oameni moderni fosili din Eurasia, care sperăm să fie descoperiți și studiați în viitor.“

Dr. Silviu Constantin
Institutul de Speologie „Emil Racoviţă“ al Academiei Române | Departamentul Geospeologie şi Paleontologie
Str. Frumoasă 31, Bucureşti
Email: silviu.constantin@iser.ro

„Aceste rezultate confirmă o dată în plus descoperirile anterioare de la Peştera cu Oase, însă comparaţia dintre aceste resturi umane şi cele de la Bacho Kiro a fost posibilă doar datorită perfecţionării tehnicilor de cercetare genetică şi a celor de datare absolută.“

Lasă un comentariu