Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului, sub egida Academiei Române, a organizat în zilele de 25 şi 26 iunie 2015 Conferinţa „1965. De la Gheorghiu-Dej la Ceauşescu. 50 de ani de la schimbarea conducerii comuniste“.
Conferinţa şi-a propus să analizeze momentul de tranziţie de la nivelul conducerii P.C.R., abordând căteva dintre momentele cheie ale acelei perioade: moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej; culisele ascensiunii lui Nicolae Ceauşescu în fruntea P.M.R./P.C.R.; Congresul al IX-lea.
De asemenea, comunicările şi discuţiile din cadrul conferinţei au încercat să discearnă în ce măsură anul 1965 reprezintă un moment de continuitate sau ruptură în evoluţia politicii interne şi externe a regimului comunist din România.
Conferinţa s-a adresat cercetătorilor, cadrelor universitare, doctoranzilor şi masteranzilor care pot aduce contribuţii semnificative la analiza acestui moment istoric.
În istoria regimului comunist din România, anul 1965 rămâne unul dintre momentele de cumpănă. Dispariţia lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, la 19 martie 1965, a marcat sfârşitul unei epoci tumultoase, caracterizată de perioade de represiune cruntă asupra societăţii, lupta pentru putere în interiorul partidului, dar şi afirmarea unui curs autonom în politica externă a României. Desemnarea, la 22 martie 1965, a succesorului la conducerea P.M.R./P.C.R. în persoana lui Nicolae Ceauşescu a dat semnalul începerii unei noi perioade în istoria regimului comunist din România. Transferul puterii de la Gheorghe Gheorghiu-Dej la Nicolae Ceauşescu s-a făcut aparent lin, conducerea partidului regrupându-se în jurul noului lider, pentru a nu periclita stabilitatea regimului. Continuarea în primă fază a direcţiilor majore de politică internă şi externă ale lui Gheorghiu-Dej a făcut ca Nicolae Ceauşescu să se bucure de sprijinul vechii conduceri a partidului-stat. Odată cu întărirea statutului de primus inter pares al lui Nicolae Ceauşescu, acesta s-a delimitat de predecesorul său doar câţiva ani mai târziu, la Plenara din aprilie 1968.
Corespondenţă de Anca Cătălinoiu