Autor: Cătălin Mosoia,
Biroul de presă al Academiei Române
„Dacă nu avem terenurile cele mai bogate din lume, avem desigur unul din cei mai iscusiți geologi care ne va învăța să găsim zăcămintele cele mai multe și suntem mândri că îl putem prenumăra printre colegii noștri.“
Fragment din răspunsul acad. Anghel Saligny
referitor la Discursul de recepție al acad. Ludovic Mrazec
Academia Română a organizat miercuri, 28 februarie 2018, o sesiune comemorativă dedicată ilustrului geolog și petrograf român, academician Ludovic Mrazec (17 iulie 1967, Craiova – 9 iunie 1944, București). La evenimentul din Aula Academiei Române au susținut prelegeri acad. Cristian Hera, președintele Academiei Române, acad. Nicolae Panin, președintele Secției de științe geonomice, Prof.dr. Emil Constantinescu, președinte al României în perioada 1996-2000, acad. Nicolae Anastasiu, acad. Gheorghe Udubașa, Conf.dr. Gheorghe Ilinca, Dr. Tudor Berza, Dr. Antoaneta Seghedi și Dr. Titus Brustur, secretar științific al Secției de științe geonomice. Au fost prezenți membri ai Academiei Române, profesori universitari, cercetători, studenți și împătimiți ai științei și comunicării cunoașterii științifice.
Alocuțiunile rostite de la înălțimea celui mai înalt for științific și cultural al României, Academia Română, au conturat personalitatea savantului român Ludovic Mrazec și au demonstrat importanța activității acestuia pentru dezvoltarea științelor pământului în România și prosperitatea țării.
Acad. Nicolae Panin, președintele Secției de științe geonomice
„Ludovic Mrazec a abordat foarte multe discipline din științele pământului, toate la cel mai înalt nivel, cu un grad de intuiție extraordinar; a fost primul director al Institutului Geologic, a fondat Societatea Română de Geologie, a efectuat studii geologice în multe regiuni din țară, a abordat probleme de tectonică, mineralogie, petrografie, geologie economică și problemele originii petrolului și încă multe altele“.
Acad. Cristian Hera, președintele Academiei Române
„Acad. Ludovic Mrazec a fost una din cele mai distinse personalități din istoria Academiei Române“.
„Performanțele obținute încă în anii tinereții l-au determinat pe acad. Constantin Istrate să-l propună pe Ludovic Mrazec, la data de 25 mai 1901, când Mrazec avea vârsta de 34 de ani, să fie ales membru corespondent al Academiei Române, fiind unul dintre cei mai tineri membri aleși ai Academiei Române. La 11 aprilie 1905 Ludovic Mrazec este ales membru titular al Academiei Române, iar la data de 23 martie 1907 susține un strălucit Discurs de recepție despre formarea resurselor de petrol din România, publicat în Analele Academiei Române. În același an, 1907, Ludovic Mrazec îl propune pe distinsul biolog, ihtiolog, oceanolog, zoolog și ecolog Grigore Antipa a fi ales membru corespondent al Academiei Române. Ca urmare a recunoașterii meritelor sale științifice, academicianul Mrazec este ales vicepreședinte al Academiei Române în intervalul 1913-1916 și președinte al Academiei Române în perioada 30 mai 1932 – 31 mai 1935, când elaborează proiectul de revizuire al Statutului Academiei Române, inițiind, în același timp, un proiect de reorganizare a Academiei, iar împreună cu Grigore Antipa, pe cel de înființare al Muzeului de științe naturale.“
„Afirm fără rezervă că ilustrul savant Ludovic Mrazec a contribuit indirect și la dezvoltarea științei solului prin promovarea tânărului, la acea perioadă, Gheorghe Munteanu Murgoci, care a lucrat la început sub conducerea sa la laboratorul de mineralogie al Universității din București după care l-a numit șef al secției de agrogeologie din cadrul Institutului Geologic.“
Prof.dr. Emil Constantinescu
„Dintre cei pe care i-am cunoscut și care, la rândul lor, îl cunoscuseră foarte bine pe Ludovic Mrazec, doi m-au ajutat să cunosc această mare personalitate: acad. Dan Giușcă, îndrumătorul meu de doctorat – un mare savant, care fusese, pe rând, preparator, asistent, lector, conferențiarul preferat al lui Ludovic Mrazec și cel care a fost însărcinat cu finalizarea ultimei opere fundamentale a sa, Cursul general de minerale și roce – și Ion Hedeșiu, șeful laboranților, un ardelean vânjos venit la București și care fusese și omul de casă al lui Ludovic Mrazec, care era un singuratic.
De la ei știu că la înmormântarea lui Ludovic Mrazec, alături de gropar și de preot, au fost singurii participanți. Moartea lui Mrazec a fost o extraordinară intersecție dintre destinul personal și destinul Europei și al lumii. Era 9 iunie 1944 și ne apropiam de sfârșitul unui război mondial, care făcuse cumplite victime în Europa și în lume. Bombardamentele începute în aprilie au afectat, într-un mod pe care nu poți să-l numești decât al destinului, exact locurile care reprezentau viața, activitatea și moștenirea lui Ludovic Mrazec: casa în care locuia, lângă Cișmigiu, a fost complet distrusă și astfel au dispărut odată cu ea și manuscrisele sale – nu numai banii, pe care, spun apropiații lui Mrazec, îi ținea în cărțile din bibliotecă și care erau destinați celorlalți, dotării catedrei de geologie și societății de geologie. Mrazec și-a petrecut ultimele luni de viață într-un sanatoriu din cauza unei boli care nu a fost diagnosticată niciodată cu precizie – nu putea scăpa de durerile îngrozitoare de piele decât stând cufundat în apă caldă; Ion Hedeșiu, cel bun la toate, a fost singurul care se ducea la sanatoriu și avea grijă de Ludovic Mrazec.“
„Acad. Dan Giușcă mi-a dăruit un număr de cărți printre care și Cursul general de minerale și roce, partea a doua, substanțele constitutive ale scoarței pământului, sinteza gândirii lui Ludovic Mrazec asupra mineralelor, rocilor și mai departe a modului în care acestea constituie pământul, mineralele și minereurile. Aceste cărți erau semnalul, ele au fost tipărite de Fondul universitar Profesor Ludovic Mrazec, iar acad. Giușcă a primit acest semnal editorial; celelalte cărți s-au pierdut din cauza bombardamentelor. Am plăcerea ca unul dintre exemplare să-l dăruiesc Academiei Române, acolo unde îi este locul.“
„Acum putem să ne gândim și altfel la personalitatea lui Ludovic Mrazec, văzută la intersecția dintre destinul personal și destinul național. Aceasta s-a produs în momentul în care după un doctorat strălucit la Geneva cu profesorul Louis Duparc, a primit oferta profesorului său de a rămâne asistent la Universitatea din Geneva, de altfel unde a și rămas asistent timp de un an de zile. Atunci când a auzit că la Universitatea din București se înființează o catedră de mineralogie și petrografie s-a decis să vină în România; s-a prezentat la concurs, a reușit și a devenit primul profesor de mineralogie, a înființat primul curs de mineralogie și apoi catedra de mineralogie a Universității din București. În acest moment avea să apară ca un ctitor. Este marea șansă de a fi un ctitor în propria ta țară într-un moment în care România mare se transforma în mod rapid și radical.“
Acad. Nicolae Anastasiu
„Primirea în rândul membrilor Academiei Române a lui Ludovic Mrazec a fost expresia recunoașterii științifice și a prestigiului câștigat în comunitatea geologică internațională, dar a însemnat, pentru mulți ani înainte, și descoperirea valențelor sale elevate legate de spiritul său inovator, de creșterea responsabilităților, de transferul de imagine a Academiei Române către lumea din exterior. Cu pasiune și devoțiune, pas cu pas, a consolidat instituția în care și-a petrecut 43 de ani de viață.“
„Dintre cei care l-au cunoscut, Gheorghe Macovei, în 1967, cu ocazia aniversării a 100 de ani de la nașterea lui Ludovic Mrazec spunea: ca unul ce m-am bucurat de privilegiul ca timp de aproape 40 de ani să fiu în cele mai apropiate raporturi cu el și să-l cunosc în toate manifestările lui, nu aș ști ce să admir mai mult din bogatele daruri cu care așa de generos l-a înzestrat natura. Toți cei care l-au cunoscut știu că Mrazec avea tot ce-i trebuie unui mare cercetător, unui mare om de știință și mai ales unui mare animator, care însuflețea prin căldură și entuziasm orice intervenție a sa.“
„În Discursul de recepție, Ludovic Mrazec își asigură colegii aleși din toate ținuturile românești că se va strădui ca împreună să atingă țelurile pe care acest înalt așezământ de cultură și le-a propus și, în primul rând, cercetarea adevărului. Replica pe care i-o dă Anghel Saligny: dacă nu avem terenurile cele mai bogate din lume, avem desigur unul din cei mai iscusiți geologi care ne va învăța să găsim zăcămintele cele mai multe și suntem mândri că îl putem prenumăra printre colegii noștri.“
Acad. Gheorghe Udubașa
„Acad. Ludovic Mrazec a fost printre cele mai complete personalități cu preocupări care au atins nivelul unui encicloped, cu realizări excepționale în mai multe domenii ale științelor geologice. A fost profesor la Universitatea din București, ministru al industriei și comerțului, director al Institutului Geologic al României, președinte al Academiei Române și organizatorul principal al primului congres al petrolului ținut de România, în 1907, și al Societății Geologice a României.“
„Întrucât după Marea Unire cunoașterea geologică a teritoriului României era inegală, Mrazec a lansat elaborarea unor monografii regionale necesare omogenizării cu datele geologice. A fost posibilă astfel nașterea ideii elaborării hărții geologice a României la scara 1:500.000 care începe în 1927 și continuă câteva decenii. Această hartă a rămas un document de referință pentru cercetările ulterioare fiind completată prin hărțile de detaliu la scările 1:200.000, 1:100.000, 1:50.000 care se continuă și astăzi. Hărțile geologice sunt ca dicționarele: le simți nevoia atunci când nu există.“
„Ludovic Mrazec a rămas un model de comportament, un model de om de știință și un model în a ști cum să conducă simultan mai multe instituții.“
Conf.univ.dr. Gheorghe Ilinca
„Constantin Istrati a fost cel care a propus scindarea catedrei de geologie a Universității din București și crearea catedrei de cristalografie, mineralogie și petrografie. Această nouă catedră era menită să fie condusă de Ludovic Mrazec. Pentru a putea să preia conducerea acestei catedre, Ludovic Mrazec susține un examen de titularizare la Iași, pentru postul de profesor provizoriu; am fost mirat de media cu care Ludovic Mrazec a absolvit acest examen, mi se pare puțin ciudat, puțin pedantă această cifră, media 9,13, mai cu seamă că din câte pot să-mi imaginez, la vremea aceea puțini profesori din România aveau orizonturi de cultură cristalografică, mineralogică sau geologică pe care le avea Ludovic Mrazec.“
„Cred că Ludovic Mrazec nu a fost doar un creator, un ctitor de instituții, ci a fost și un ctitor de generații. Ar fi suficient să vedem o parte din lista doctoratelor care au fost susținute în perioada în care a fost șef de catedră la Universitatea din București și ne dăm seama de amploarea acestei construcții.“
Dr. Tudor Berza, membru corespondent al Academiei Române
„Cu ocazia Congresului geologic internațional de la Viena din anul 1903, la vârsta de 36 de ani, Ludovic Mrazec intră în primul plan al geologiei mondiale.“
„Ludovic Mrazec are rolul unic de a pune în legătură geologii unii cu alții, indiferent dacă l-au cunoscut sau nu – noi suntem a treia generație, în bănci sunt și reprezentanți din a patra generație, dar va veni și a cincea și următoarele.“
Dr. Antoaneta Seghedi
„Ca membru al Societății Geologice a Franței, s-a gândit că anul celei de a 100 aniversări a acestei societăți științifice, 1930, ar fi potrivit pentru înființarea unei societăți geologice în România. Pregătirile pentru înființarea SRG au început în 1929 când Mrazec a alcătuit o listă cu un comitet de inițiativă, aproape 35 de persoane – fiecăruia s-a adresat o scrisoare în care le-a explicat dorința de înființare a societății. Până în toamna anului 1929 s-au primit răspunsuri de la multe persoane fizice și juridice, printre care Buțureanu, Sanielevici, Simion Mehedinți, Popescu Voitești, Uzinele Reșița, Creditul minier, Societatea Huilei din Lupeni.“
Alocuțiunile invitaților pot fi ascultate, în întregime, pe site-ul Academiei Române, aici.
Credit foto: Alina Bianca Bălan
academiaromana.wordpress.com 