Academicianul Solomon Marcus la începutul unei noi primăveri – aniversarea a 90 de ani

Miercuri, 4 martie 2015, în Aula Academiei Române, s-a desfăşurat, începând cu ora 10.00, sesiunea omagială dedicată acad. Solomon Marcus la împlinirea a 90 de ani. Evenimentul a fost organizat de Secţia de Ştiinţe Matematice a Academiei Române şi a reunit la tribună 18 vorbitori, membri ai Academiei Române sau înalte personalităţi din mediul ştiinţific şi universitar românesc. Sărbătoritul a primit, de asemeni, mesaje de felicitare de la colegii aflaţi în ţară sau pe alte meridiane ale lumii. Programul manifestării poate fi citit pe site-ul Academiei Române, accesând: http://goo.gl/yjkWBK. În continuare readăm fragmente din cele 23 de alocuţiuni adresate acad. Solomon Marcus, alături de urarea de ani mulţi, cu sănătate şi bucurie.

Acad. Ionel-Valentin Vlad, Preşedintele Academiei Române

Academicianul Solomon Marcus la începutul unei noi primăveri

Acad Valentin Vlad

„Desigur, este un privilegiu să vobeşti despre domnul academician Solomon Marcus în această Aulă, în care cuvântul său a răsunat de atâtea ori cu greutatea marelui matematician, a personalităţii de cultură totală, bazată pe echilibrul şi interacţiunea ştiinţei şi artei – cum spune domnia sa –, a competenţei date de o serioasă informare ştiinţifică şi a grijii pentru viaţa cetăţii. Dacă despre mulţi se poate spune că au rezultate remarcabile într-un domeniu sau altul, despre profesorul Solomon Marcus, membru corespondent din 1993 şi membru titular al Academiei Române din 2001, se poate afirma că are rezultate importante în cercetările făcute în analiza matematică, lingvistica matematică, informatica teoretică, poetica matematică, semiotică, istoria şi filosofia ştiinţei, modele matematice în ştiinţele naturii şi ştiinţele social-umaniste. Cărţi ca «Poetica matematică» (1970), «Semiotica folclorului» (1975), «Semne despre semne» (1979), «Semiotica matematică a artelor vizuale» (1982), «Paradoxul» (1984), «Timpul» (1985), «Modele matematice şi semiotice ale dezvoltării sociale» (1986), «Provocarea ştiinţei» (1988) – cât de actuale sunt problemele pe care le trata încă de atunci –, «Invenţie şi descoperire» (1989), «Controverse în ştiinţe şi inginerie» (1990), «Paradigme universale» (3 vol., 2005-2007), «Words and languages everywhere» (2007) au încântat şi provocat generaţii de cercetători şi mă număr printre aceştia. Înţeleptului senior nonangenar, la acest început de primăvară îi urez multă sănătate, ani buni, frumoşi şi plini de bucuria descoperirilor. La mulţi ani, domnule Academician Solomon Marcus!“

* * *

Acad. Viorel Barbu, Preşedintele Secţiei de Ştiinţe Matematice

Solomon Marcus – fascinaţia unui model cultural

Viorel Barbu

„Prin opera sa, profesorul Solomon Marcus a iniţiat un proces spectacular de integrare a matematicii în cultura umanistă. Conexiunile şi analogiile subtile pe care le-a stabilit între limbajul ştiinţific, prin esenţă de tip univoc în înţeles, şi cel literar-artistic, prin excelenţă ambiguu, au trezit în deceniul opt al secolului trecut, odată cu publicarea operei sale Poetica Matematică, un interes imens printre semioticienii şi oamenii de litere, inaugurând seria modelelor matematice în domeniile umaniste ale culturii. Profesorul Solomon Marcus este posesorul unei ştiinţe imense în domeniul matematicii, precum şi în cultura umanistă; iubeşte poezia, filosofia şi este un analist fin al istoriei şi filosofiei ştiinţei. Spiritul său are prospeţimea tinereţii, vigoarea minţii şi capacitatea de a se entuziasma în faţa valorilor intelectuale şi a noutăţilor ştiinţifice. Are o rezervă de inocenţă care vine din structura unei personalităţi care şi-a păstrat neştirbite idealurile şi valorile tinereţii timpurii. Ludwig Wittgenstein scria în faimosul său tratat de logică şi filosofie că «limitele limbajului meu înseamnă limitele lumii mele». Cred că şi pentru domnul Solomon Marcus limbajul este totul. Excelent comunicator, în domenii variate ale culturii – fie că este vorba de matematică, filosofie, ştiinţă, literatură sau educaţie – discursul său de intelectual rasat este întotdeauna argumentat, consistent şi trădează matematicianul format la şcoala rigorii ştiinţifice. Îi displac exprimarea neglijentă şi, în particular, greşelile de gramatică sau de logică, limbajul de lemn şi, atunci când este cazul, indiferenţa colegilor faţă de lumea care începe dincolo de câmpul lor ştiinţific. Aş aminti că Dante Aligheri plasa în colţurile cele mai întunecate ale «Infernului» personajele care în vremuri de criză au rămas neutre faţă de soarta cetăţii. Domnia sa, academicianul Solomon Marcus nu face însă parte din această categorie. În societatea de astăzi Solomon Marcus este nu numai un savant respectat, ci şi o conştiinţă intelectuală profund ataşată valorilor naţionale şi care a binemeritat pentru contribuţia sa imensă la propăşirea culturii româneşti.“

* * *

Acad. Marius Sala, Directorul Institutului de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti“

Tinereţe fără bătrâneţe

Acad. Marius Sala „Cred că Solomon Marcus că a moştenit pasiunea pentru tot ce e nou în ştiinţa privită ca un domeniu interdisciplinar de largă deschidere de la profesorul său Grigore Moisil. Îmi amintesc de şedinţele la care îl însoţea pe maestrul său la Centrul de Fonetică şi Dialectologie al Institutului de Lingvistică din Bucureşti. Nu rareori, cu vocea lui caracteristică şi cu un farmec deosebit, Grigore Moisil propunea soluţii la care nimeni nu s-ar fi gândit. L-am comparat pe Solomon Marcus cu maestrul său Grigore Moisil şi am ajuns la concluzia că pe amânoi i-a legat această tinereţe fără bătrâneţe, pentru care mărturisesc că îl admir fără rezerve. Îi doresc să ne surpindă încă mulţi ani cu intuiţia şi cu imaginaţia sa debordantă.“

* * *

Prof. Em. Alexandra Bellow Department of Mathematics, Northwestern University, Evanston, Il., USA

Despre Solomon Marcus, cu emoţie şi cu bucurie (Mesaj)

bellow„Pe Profesorul Solomon Marcus l-am întâlnit prima oară în anul 1953, când eram studentă în anul I la Facultatea de Matematică a Universităţii din Bucureşti. Cursul de Analiză Matematică era predat de Conferențiarul C. T. Ionescu Tulcea în mod elegant, axiomatic – stil Bourbaki – care însă pe multi studenți îi intimida. Asistentul universitar care conducea seminarul de Analiză Matematică era Solomon Marcus. El reuşea să facă accesibilă teoria abstractă de la curs, venea la Seminar cu un entuziasm efervescent, cu tolba plină de exemple şi probleme, care de care mai incitante, toate splendid documentate. Grija şi atenţia sa faţă de studenţi l-au făcut drag tuturor şi au rămas legendare. Totuşi, nici unul dintre noi nu şi-ar fi imaginat atunci că tânărul nostru asistent va traversa frontiere culturale nebănuite, va acumula cunoştinţe enciclopedice, va deveni intelectualul de elită de azi, cu care ne putem mândri; intelectualul care cu numai doi trei ani in urmă dialoga cu atâta fineţe şi măiestrie, pe scena Ateneului Român, cu Luc Montagnier, unul din cei mai mari savanți ai lumii. După 1989, am revenit în România de trei ori, pentru scurte vizite: în 2007, in 2010 si in 2014. De fiecare dată, l-am intâlnit pe Solomon Marcus. Prima oară când am venit, în 2007, la Congresul Matematicienilor Români, se împlineau 50 de ani de când plecasem din ţară. Marcus nu era la Bucureşti. Era plecat la Sibiu, care-şi sărbătorea noul statut de Capitală Culturală a Europei. Semne încurajatoare, mi-am spus, pentru cultura română, pentru Sibiu, pentru Matematică. Intâlnirea noastră la Bucureşti, la Congresul matematicienilor, după atâţia ani, a fost emoţionantă şi memorabilă. Comentariile făcute de Marcus pe marginea comunicării mele au fost deosebit de interesante şi relevante. Marcus a insistat să mă conducă până la hotel, aşa că am mers pe jos, pe Calea Victoriei, înfruntând canicula. Aceasta a fost, pentru mine, din punct de vedere fizic, o încercare herculeană, pentru Marcus în schimb, o bagatelă. Atunci am înţeles că Marcus face parte din acea categorie de fiinţe umane pentru care rezistenţa fizică, energia vitală, lucrează în tandem cu o enormă capacitate intelectuală. A «real phenom», ar spune despre Marcus tinerii de la noi de la Chicago.[…] Această capacitate de bucurie copilărească, această inepuizabilă generozitate de spirit au rămas constante de-a-lungul anilor la Solomon Marcus. Ele au şi azi darul de a mă emoţiona.“

* * *

Acad. Marius Iosifescu

Câteva gânduri la o aniversare (Mesaj)

ROUMANIE-2009„Ceea ce este definitoriu pentru academicianul Solomon Marcus este corectitudinea absolută. Înţeleg prin aceasta tot ceea ce ţine de activitatea curentă, începând cu profesia, fără nicio abatere în niciun moment de la drumul drept care are ca alternativă drumul plin de tentaţii ale reuşitei în carieră pe o cale ocolită. Solomon Marcus nu s-a abătut niciodată de la drumul drept. […] A debutat cu cercetări de funcţii reale. După această etapă consacrată analizei matematice atenţia sa s-a îndreptat către lingvistica matematică. Ar fi mai corect să spunem că Solomon Marcus este unul dintre creatorii acestui domeniu de graniţă pe plan mondial. În ultimii ani s-a orientat tot mai mult spre reflecţii filosofice: despre ştiinţă, despre moarte, despre umor, despre cultură etc. Această varietate a preocupărilor sale îi asigură un rol unic în cultura română. Toată activitatea academicianului Solomon Marcus este un exemplu strălucit de creativitate şi de originalitate.“

* * *

Basarab Nicolescu, membru de onoare al Academiei Române

Veşnicul tânăr Solomon Marcus

Basarab Nicolescu

„Alexandru Rosetti mi-a spus că trebuie neapărat să-l cunosc pe tânărul Solomon Marcus. Solomon avea atunci 39 de ani, iar eu 23. Am fost impresionat de la prima discuţie cu el de extraordinara sa erudiţie şi de imensa curiozitate intelectuală. Astfel s-a născut o statornică şi fidelă prietenie care s-a aprofundat timp de o jumătate de secol în jurul preocupărilor nostre transdisciplinare. Am urmărit cu mare interes în ultimii ani ceea ce scrie şi face Solomon Marcus. Om al Renaşterii. Curiozitatea sa în continuă alertă, de la matematică la semiotică, literatură şi teatru. Iubeşte în mod nemărginit limba română şi este pasionat de problemele educaţiei. Este deseori prezent printre elevii de liceu, călătoreşte peste tot, activitatea sa debordantă, care pare să se amplifice cu timpul, ne uimeşte pe toţi. Are oare Solomon Marcus un secret elixir de veşnică tinereţe? Să fie oare activitatea intelectuală, însoţită pe plan psihic de o infinită bucurie de a fi acest secret elixir? Rectitudinea sa morală este o explicaţie suplimentară a vitalităţii sale. Ca şi Stéphane Lupasco, Solomon Marcus este incapabil de răutate. Prenumele lui, Solomon, este legat, din punct de vedere etimologic, de cuvântul ebraic «shalom», însemnând «pace». Solomon este un om al păcii. Extrema sa exigenţă pe plan intelectual şi moral nu-l împinge niciodată să fie nedrept. Dar cheia vitalităţii sale este, cred, mirarea. Citez: «Am fost de mic bolnav de mirare – spune Solomon Marcus într-un interviu recent – Mă miram tot timpul de ce se întâmplă. Simplul fapt de a mă putea mişca, de a putea contempla strada era pentru mine o răsplată extraordinară. Eram apoi obsedat de lucrurile care urmează, de lucrurile care se află dincolo de locul unde mă aflam.» Închei cu o amintire din noiembrie 1993, când Solomon Marcus a fost invitat de Claude Lévi-Strauss la École des Hautes Études en Sciences Sociales din Paris. Am asistat la 5 noiembrie 1993 la conferinţa sa «Abordare transdisciplinară a temporalităţii», ţinută în cadrul seminarului «În jurul formulei canonice a mitului». Claude Lévi-Strauss l-a prezentat în mod elogios pe Solomon Marcus. Văzându-i alături pe Solomon Marcus şi Claude Lévi-Strauss, un gând m-a străfulgerat: Fericită este ţara care are un om de cultură de talia lui Solomon Marcus!“

* * *

Acad. Ioan Aurel Pop, Rectorul Universităţii „Babeş Bolyai“ Cluj-Napoca

Academicianul Solomon Marcus – la vârsta „duratei lungi“

Acad Ionut Aurel Pop

„A rosti sau a scrie cuvinte elogioase despre academicianul Solomon Marcus poate părea multora superfluu și este, oricum, riscant din mai multe puncte de vedere. Mai întâi, Domnia Sa nu mai are demult nevoie de elogii, fiindcă este de decenii arhicunoscut în calitatea prin care s-a ilustrat, dincolo de vremuri și de regimuri politice, aceea de personalitate științifică de valoare națională și internațională. În al doilea rând, atâtea laude justificate și binemeritate i s-au adus de-a lungul timpului, încât oricine riscă să fie redundant, repetând vorbe care se știu. Din lecţiile de viaţă – multe – ale academicianului Solomon Marcus am deprins în mod direct, cam de prin anul 2001 încoace, când l-am cunoscut, multe. Între ele sunt exigenţa gravă, sobrietatea, severitatea, în ştiinţă şi în legătură cu această Aulă şi această instituţie, Academia Română. O altă lecţie, pe care am înțeles-o destul de târziu, deși i-am primit bazele prin anii ’70 ai secolului trecut, de la unii dintre dascălii mei brașoveni, este că astăzi nu poţi fi depozitarul unei culturii generale, solide şi utile, fără matematică, fizică, biologie, chimie. […] În momentul actual lucrurile s-au complicat foarte mult şi ne dăm seama că nu le putem şti pe toate, dar putem avea bunăvoinţa de a recepta ceea ce ne oferă oamenii de ştiinţă. Spre această bunăvoinţă ne îndeamnă academicianul Solomon Marcus, dar ne spune, punând accentul grav şi pe faptul că bunăvoinţa nu-i de-ajuns. E nevoie de o bază de cunoştinţe şi metode care se dobândeşte în copilărie şi adolescenţă, de aceea domnia sa nu încetează să îndemne la reaşezarea învăţământului pe nişte baze care vin din tradiţie, dar care să fie potrivite şi cu această lume. […] Matematicienii şi istoricii au câteva elemente de structură comune, între care operarea cu numere şi cu spaţii. Dar mai presus de toate, indiferent de meseria noastră, operăm cu timpul, asupra căruia s-a aplecat cu atât insistenţă şi acribie domnia sa, iar timpul, cel puţin pentru noi, istoricii, de la Fernand Brodel încoace, se derulează pe trei planuri: timpul geografic (sau ritmul naturii), timpul social (sau al comunităţilor umane) şi timpul individual (sau ritmul evenimentului). Viaţa oamenilor este relevantă la nivelul profunzimilor sau al timpului lung sau al duratei lungi. Viaţa academicianului Solomon Marcus, deşi individuală, atinge dialectica duratei lungi, fiindcă a dat naştere unor structuri, unor cutume şi mai ales unor exemple de urmat.“

* * *

Acad. Daniel Dăianu

Un om pentru eternitate

Daniel Daianu

„Eram student cand am întâlnit numele academicianului Solomon Marcus şi am rămas de atunci cu imaginea unui matematician fecund, polivalent, care face parte din câmpul analizei lingvistice, care este organic legat de lumea culturală şi procesul educational. Şi în timp mi-am dat seama că academicianul Solomon Marcus întruchipează stăruinţă neţărmurită, dedicaţie şi onestitate intelectuală. Este profesor între profesori şi este un reper şi pentru cei mai împliniţi intelectuali ai României. Este o punte cu comunitatea internaţională. Este o prezenţă extraordinar de activă în viaţa publică şi viaţa publică autohtonă îşi trage seva din munca savantului Solomon Marcus. Aproape că nu este interviu al domniei sale care să nu fie reper în dezbaterea publică. Este iubit de studenţi, este stimat de profesori şi, ceea ce izbeşte atunci când îl asculţi este ataşamentul profund la ceea ce trebuie să definească un demers de investigaţie ştiinţifică: relevanţa universală, transgresarea frontierelor ca impact profesional, ieşirea din parohialism.“

* * *

Acad. Gheorghe Păun

Firescul unicităţii. Academicianul Solomon Marcus la 90 de ani

Acad Gh Paun

„Eugen Ionescu spunea undeva despre el însuşi că este «anormal de normal». Ar putea fi o caracterizare a profesorului Solomon Marcus. «Eu nu m-am plictisit niciodată» – este propria-i mărturisire, un lucru simplu şi monumental în acelaşi timp, care poate explica multe, inclusiv uimirea noastră (a celor vulnerabili la plictiseală) în faţa operei sale în general şi a fiecărei scrieri în particular. Să fii tot timpul prezent, alert, interesat de ce e în jur – e un «secret» care nu cere niciun efort, pare la îndemâna oricui, firescul cel mai firesc, pe care profesorul Marcus ni l-a dezvăluit în repetate rânduri, dar care nu reuşeşte decât unui număr foarte mic de oameni. Reuşeşte celor care lucrează (evit cuvântul «muncesc») aşa cum respiră, fără niciun efort, dar cu firească bucurie, care învaţă încontinuu, din cărţi şi din viaţa zilnică, de la profesori şi de la discipoli deopotrivă (insistă Profesorul pe detaliul acesta), care se întreabă şi se miră încontinuu, cu aceeaşi prospeţime dintotdeauna. […] O operă de o întindere şi varietate care dau complexe, construită de un savant-prototip, mereu activ, mereu pregătit să întrebe şi să fie întrebat, să facă legături şi analogii neaşteptate, în buzunar cu carneţele în fiece clipă gata a găzdui observaţii şi idei, care merge cu tramvaiul, poate fi întâlnit la piaţă, dar şi în tramvai şi la piaţă îţi semnalează o carte nouă, porneşte o dezbatere, îţi relatează o întâmplare cu haz (şi noimă), un om, aparent, ca toţi oamenii, dar NU ca toţi oamenii (parafrazez titlurile unor cărţi despre Moisil) – pe scurt, Solomon Marcus, profesorul şi academicianul. Omul! Un privilegiu pentru cei care i-au fost aproape, studenţi, colaboratori, prieteni – şi e enorm numărul acestora.“

* * *

Alexandru Bantoş, Directorul revistei „Limba Română“, Chişinău

Solomon Marcus. Traiectul modern al limbii române

Prof. Alexandru Bantos_1

„Într-un recent articol, intitulat oarecum atipic, «A locui azi în limba română» (o completare și nuanțare la prelegerea «Limba română, între infern și paradis», susținută pe 1 septembrie 2013, la Chișinău), academicianul Solomon Marcus trece în revistă unele aspecte actuale ale românei vorbite şi scrise, reflecţiile fiind, de fapt, un nou indiciu al preocupărilor pe care le are magistrul pentru această veche şi niciodată trădată iubire, limba română. Atent observator al limbii române – la radio sau în faţa televizorului, la bibliotecă sau în tren, la o plimbare pe stradă sau la magazin, oricând –, academicianul Solomon Marcus urmăreşte cu interes invariabil acest spectacol al ființei umane. Spiritul de observaţie mereu în stare de veghe, contemplarea faptelor de limbă, depistarea și examinarea greşelilor, inexactităţilor, a inadvertențelor sunt pentru Domnia Sa un modus vivendi, adevăr probat și de caracterul limpede, concis și exact al scrierilor sale. Stilul elevat, cunoştinţele vaste ce acoperă mai multe domenii, experienţa, talentul, marcate de exigență, îl situează pe Solomon Marcus în rândul celor mai competenți și avizați cercetători ai traiectului modern al limbii române. […] Domnia sa este iniţiatorul unor febrile şi controversate discuţii în cele mai diverse domenii. Făcându-și cunoscută opinia și solicitând punctul de vedere al numeroșilor săi discipoli, admiratori sau simpli cititori, caută, împreună, calea de limpezire a subiectelor. Una dintre dezbaterile din 2013 a vizat situația fără precedent a revistei de știință și cultură filologică «Limba Română» de la Chişinău, când, pentru a asigura continuitatea apariției și pentru a salva onoarea publicației, echipa redacțională, deoarece obținuse suport financiar doar pentru cheltuieli tipografice, a lucrat fără salarii pe parcursul unui an întreg. Astfel, prin gestul său salutar, academicianul Solomon Marcus, a acționat tranșant, la fel ca și Eugeniu Coșeriu, Grigore Vieru, Constantin Ciopraga, Dumitru Irimia, Valeriu Rusu, Gheorghe Chivu și alți reprezentanți iluștri ai culturii române, care în momente de răscruce au luat apărarea «Limbii Române», ferind din calea dispariției publicația cu un program bine conturat de promovare a traiectului modern al limbii române.“

* * *

Prof. Constantin Ionescu-Târgovişte, membru corespondent al Academiei Române

Matematica vieţii

Prof Constantin Ionescu Targoviste

„Pentru mine imaginea domnului academician Solomon Marcus, aşa cum am perceput-o prima dată, n-a fost de matematician. Mă gândeam că este un filosof. Când am citit primele lucruri am zis că este un filosof. Şi acum mă gândesc dacă este mai mult matematician sau mai mult transdisciplinar. Din acest punct de vedere probabil că nu este disciplinat deloc, trecând în alte domenii cu o uşurinţă deosebită, aşa cum s-a întâmplat şi la Congresul Asociaţiei Medicale Române din 2014, unde a primit Diploma de Interdisciplinaritate, tocmai pentru faptul că a abordat problematica creierului, care este un subiect al momentului, domeniu extraordinar de important. Într-adevăr matematica vieţii se găseşte peste tot.“

* * *

Prof. Gabriela Pană Dindelegan, membru corespondent al Academiei Române

Solomon Marcus şi începuturile lingvisticii matematice în România

Prof. Gabriela Pana Dindelegan

„Într-o epocă derutantă şi într-o atmosferă apăsătoare şi constrângătoare (erau discutate, în lingvistica românească, tezele lui I. V. Stalin din «Marxismul şi problemele lingvisticii» şi lucrarea lui O. S. Ahmanova, «Glossematica lui Louis Hjelmslev, ca manifestare a decadenţei lingvisticii burgheze contemporane», 1953), Solomon Marcus este una dintre figurile luminoase ale acelei perioade şi a celei care va urma. Alături de o întreagă generaţie de lingvişti, cei mai mulţi foarte tineri (Emanuel Vasiliu, Valeria Guţu Romalo, Sorin Stati, Maria Manoliu, Andrei Avram, Matilda Caragiu Marioţeanu, Ion Coteanu; nu trebuie uitată remarcabila figură a neuitatei Paula Diaconescu, care va deveni în curând soţia profesorului Marcus), în anii ’60−’70, lingvistica românească traversează o perioadă de deschidere teoretică şi metodologică spre tot ceea ce lingvistica ultimului secol produsese mai bun: curentele de orientare structuralistă. În ambianţa ştiinţifică de la Catedra de limba română, sub direcţia protectoare a profesorului Al. Rosetti, şcoala românească de lingvistică se orientează în direcţia investigării concepţiei şi a metodologiei structuraliste şi a aplicării structuralismului în descrierea sistematică a limbii române. Paralel şi susţinându-se reciproc, şcoala de structuralism a lingviştilor români se îngemănează cu direcţia lingvisticii matematice, ultima, introduse în România şi slujite cu performanţe ştiinţifice remarcabile de profesorul Solomon Marcus. Cercul de lingvistică matematică de la Facultatea de Filologie a Universităţii din Bucureşti (din anul 1960-1961) şi Cursul de Lingvistică matematică pentru studenţii Facultăţii de Filologie din Bucureşti (din anul 1961-1962), al căror mentor a fost profesorul Marcus, strângea săptămânal elita lingviştilor şi a studenţilor din Facultatea de Litere. Ca tânără participantă la cele două evenimente (eram în anii II-III de studenţie), îmi amintesc starea de euforie intelectuală a celor prezenţi; fiecare venea cu lecturi fundamentale structuraliste / de lingvistică matematică, cu proprii întrebări şi incertitudini, iar Maestrul, cu precizia şi claritatea bine cunoscute şi cu forţa de a însufleţi pe tinerii învăţăcei, dădea celor prezenţi încredere şi, în plus, construia suportul matematic pentru înţelegerea profundă a noii orientări lingvistice. Şcoala de Lingvistică Matematică şi cea de Lingvistică Structurală, care se creau în acea perioadă, au ajuns, în scurt timp, unele dintre cele mai bune din Europa, cu realizări apreciate cu mult în afara graniţelor României. […]“

* * *

Prof. em. Sanda Golopenţia, Brown University

Poetica și semiotica lui Solomon Marcus (Mesaj)

golopentia„Sunt unul dintre martorii demarării cercetărilor de lingvistică matematică, poetică matematică și semiotică formală ale lui Solomon Marcus. Între 1963 și 1967, apăreau, în avalanșă, după ani de reflecție, «Gramatici și automate finite», «Lingvistica matematică», «Algebraic Linguistics: Analytical Models» și în colaborare cu Edmond Nicolau și Sorin Stati, «Introduction mathématique à la linguistique structurale». De la explorarea structurilor algebrice ale limbajului, Marcus avea să treacă, în deceniul dintre 1967 și 1977 la formularea unor modele matematice de natură să adâncească analiza poeziei, a limbajului științific și a teatrului, întemeind și dezvoltând disciplina poeticii matematice în lucrări cum sunt «Poetica matematică», sau volumele colective «Poetics and Mathematics» și «The formal Approach to Drama». Muncii solitare din prima etapă îi lua locul lucrul în echipă, întemeiat pe dialogul dinamic dintre Marcus și studenții săi, deveniți între timp cercetători. Etapa de „expansiune semiotică” desfășurată avea să pornească în anul 1975 când Marcus extinde exuberant abordarea lingvistico-matematică la folclor, medicină, genetică, arhitectură, relații internaționale, traducere, procesele de învățare, punând bazele semioticii formale. […] Ar fi multe de evocat acum când ne gândim cu bucurie, de aproape sau de departe, la Solomon Marcus. Drumul devenit vizibil în anii ’60 se deschide larg și în zilele noastre. Cum se spunea, în vara trecută la televizor «călătoria continuă». Echipei de studenți și cercetători ai a lui Solomon Marcus i-a luat locul un ansamblu de echipe, conduse de foștii coechipieri, în România și în afara ei. Definirea formală a distincțiilor între limbajul poetic, științific sau matematic s-a întregit între timp cu examinarea a ceea ce le unește. Văzute ca fiice ale mitului, poezia și matematica împărtășesc funcția de simbolizare, apelează deopotrivă la universuri de ficțiune, optimizează în modalități specifice dar echivalente raportul dintre conținut și expresie. Gândind inter- și trans-disciplinar, «în diagonală» cum spunea Caillois, Solomon Marcus se bucură acum de unitatea simplă și gravă a științei și a culturii, de frumusețea gândirii matematice și de întâlnirea cu cea mai tânără generație care a învățat să-l îndrăgească: cea a școlarilor de la clasele mici pe care Marcus îi vizitează neobosit și atent, în București și în orașele țării. Îi urăm drumețului ani tot atât de plini de proiecte, care să ne atragă viu spre cercetare și spre învățare.“

* * *

Prof. Gheorghe Benga, membru corespondent a Academiei Române

Academicianul Solomon Marcus: cuvântul cheie: înţelepciune

Gheorghe Benga

„Am spus «înţeleptul Academician Solomon Marcus» şi aş continua numindu-l «un înţelept între marii înţelepţi ai Academiei Române», aşa cum un mare scriitor spunea «un om între oameni». N-am să fac eu consideraţii asupra înţelepciunii, despre care s-au scris biblioteci întregi. Dar cred că nu poţi fi un înţelept dacă nu eşti inteligent (reciproca nu e însă valabilă!). Cred că nici nu poţi fi un valoros matematician dacă nu eşti inteligent (aici însă reciproca este valabilă, există înţelepţi care s-au validat ca mari creatori în alte domenii ale culturii decât matematica, din fericire în Academia Română există în toate domeniile exemple). Dar saltul de la inteligenţă la înţelepciune nu-l pot face decât unii oameni şi acesta se poate produce la diferite vârste. În ceea ce-l priveşte pe Academicianul Solomon Marcus, această înţelepciune am admirat-o în zecile de articole, interviuri acordate cu generozitate celor ce doreau să-i «decodifice» personalitatea, ori în dezbateri şi discuţii în faţa unui numeros auditoriu. Înţelepciunea Academicianului Solomon Marcus am admirat-o şi citind reflecţiile Domniei sale pe diverse subiecte, între care şi splendidul eseu «Creierul uman: o veche cunoştinţă şi o permanentă mirare» sau răspunsul său la Discursul de recepţie din 24 octombrie 2014 al Academicianului Gheorghe Păun («Căutând calculatoare în celula biologică»). Cu acest prilej acesta din urmă sublinia o altă şi foarte importantă latură a Academicianului Solomon Marcus, aceea de înţelept Mentor, vorbind cu admiraţie de cei patruzeci de ani petrecuţi în preajma Domniei sale. Eu n-am avut şansa de a fi în preajma Domniei sale, dar îl consider şi mentor al meu de aproape 15 ani şi-i sunt recunoscător că mi-a dat prilejul de a-i putea admira înţelepciunea în fiecare din ocaziile citate, dar şi prin mesajele e-mail cu care mă onorează şi care sunt pentru mine unice. Să fim cu toţii aici peste 10 ani, să-l sărbătorim la Centenar.“

* * *

Prof. dr. Irinel Popescu, membru corespondent al Academiei Române

Secţia de Ştiinţe Medicale a Academiei Române

Solomon Marcus – modelul academic

Prof Irinel Popescu, m.c

„Dincolo de specialitatea sa, matematica, s-a remarcat ca gânditor, ca filozof, dezvoltând idei de o remarcabilă profunzime. A făcut-o de pe poziţia savantului angajat, preocupat mereu de viaţa şi de evoluţia societăţii în care trăieşte. Rămâne, însă, înainte de orice, dascăl şi cercetător. A educat generaţii de studenţi, de-a lungul multor decenii, a condus zeci de doctoranzi, unii dintre ei ajungând, la rândul lor, matematicieni de renume. […] Pentru publicul românesc, rămâne un eveniment memorabil dialogul purtat de Solomon Marcus cu Luc Montagnier, laureat al Premiului Nobel, în septembrie 2012 pe scena Ateneului Român. O discuţie între doi savanţi din domenii diferite: un matematician şi un biolog. Numitorul comun care a făcut posibilă acea fascinantă discuţie a fost filosofia ştiintei. Nonconformistul Luc Montagnier confruntându-se cu rigoarea matematică a lui Solomon Marcus! Ce regal de subtilitate a gândirii şi ce prilej de meditaţie pentru toţi cei care au avut fericita ocazie să fie de faţă! Au fost abordate probleme care ţin de metodologia cercetării ştiinţifice, de schimbările necesare în educaţie, de legăturile dintre biologie şi matematică, de sensul existenţei umane, în general. O discuţie în care Solomon Marcus s-a ridicat tot timpul la valoarea ilustrului său interlocutor. Nu este de mirare, deci, că numele lui Solomon Marcus este citat în mari enciclopedii ale lumii (Encyclopaedia Universalis, Brockhaus, Enciclopedia Einaudi, Encyclopaedia of World Problems and Human Potential etc.). Ajuns la un asemenea nivel al cunoaşterii, Solomon Marcus nu s-a închis într-un turn de fildeş, ci s-a implicat şi se implică în tot ceea ce numim «viaţa cetăţii», începând cu Academia Română, unde s-a străduit să impună criterii obiective de evaluare şi promovare. In aceste evaluări, nu este loc pentru bombastica fără acoperire. Din această perspectivă, Solomon Marcus se constituie într-un adevărat mentor, pe care îl admirăm şi îl iubim şi pe urmele căruia ne străduim să păşim. Dascăl şi cercetător, savant şi filozof, spirit activ şi angajat, fidel până la capăt unor principii în care crede, Solomon Marcus reprezintă un model; pe care l-am putea denumi, fără teama de a greşi, «modelul academic».“

* * *

Prof. Mircea Martin, membru corespondent al Academiei Române

Solomon Marcus între „numitorul comun” și „jocul cel mare” sau despre știință ca parte a culturii

Mircea Martin

„După ce a făcut proba armelor sale în analiza matematică, tânărul Solomon Marcus va fi simțit, probabil, că anumite valențe ale spiritului său rămân nesatisfăcute, adică nefolosite. S-a îndreptat spre lingvistică și spre poetică, dând în aceste domenii lucrări de referință mondială. A ales apoi semiotica drept teren predilect de meditație și creație – fără să piardă legătura nici cu matematica, nici cu lingvistica. Semiotica – așa cum o înțelegea și o practica Solomon Marcus – era, de fapt, o pan-semiotică, indiferentă la stricta teritorialitate și la autonomia diverselor discipline, la specializarea lor perfectată de-a lungul a două secole. Semiotica a reprezentat pentru el o punte spre o perspectivă mai cuprinzătoare, o scară spre o poziție mai înaltă, de la care privind lucrurile, cunoașterea compartimentată, analiza la obiect cu metode și mijloace specifice păreau că obnubilează spiritul și că ascundeau unitatea fundamentală a cunoașterii. Printr-o mișcare mentală în același timp paradoxală și radicală, profesorul Solomon Marcus consideră că specializarea – menită, nu-i așa, să distingă mai bine și să aprofundeze – are și efecte perverse, producând o opacizare a ordinii profunde a lumii, aceea care dă seama cu adevărat de complexitatea și frumusețea ei. Opinie ce poate contraria și, în orice caz, deconcerta pe savanți și concepția lor pozitivist-experimentală, opinie care confortează viziunea experiențială a umaniștilor și a artiștilor – nu fără a-i surprinde, totuși, pe aceștia câtă vreme vine de la un matematician. Solomon Marcus se arată a fi atras de tradiția pitagoreică a matematicii și filosofiei: nu e deloc întâmplător faptul că l-a repus în circulație și în valoare pe Matila Ghyka. Om al rigorii și al exactității infinitezimale, el rămâne fascinat de «ordinea ascunsă» a lumii și de posibilitatea de a găsi un «numitor comun». «Acesta este, ne spune el, jocul cel mare căruia îi sunt dedicate deopotrivă arta și ştiinţa». Formula frapează prin analogia cu «Le Grand Jeu» al suprarealiştilor francezi și trebuie, desigur, înțeleasă ca o metaforă cognitivă. Autorul ei crede într-o unitate profundă a lumii, accesibilă printr-o unitate a cunoașterii. Iar ceea ce unește științele cu artele este tocmai efortul comun de a descoperi acea «ordine ascunsă» a lucrurilor. În măsura în care e vorba de a descoperi ceea ce este ascuns, de a evidenția ceea ce e nonevident, aș numi acest efort comun al artiștilor și al savanților un efort hermeneutic. «Paradigmele universale» ale lui Solomon Marcus sunt însuflețite de acest ideal al unității și al unificării, al dezenclavizării cunoașterii. Paradigmele universale reprezintă soluția sa originală de a-și direcţiona preocupările și concentra competențele fără a cădea în tipare disciplinare și, mai cu seamă, fără a pierde din vedere un «numitor comun» – tangibil, desigur, doar asimptotic. A vorbi despre limbaj, despre timp și despre durată, despre ordine și haos, despre identitatte și alteritate ș.a.m.d. înseamnă tot o revenire la o taxonomie – inevitabilă în orice proces cognitiv. Solomon Marcus e conștient de această segmentare a propriului demers, el care dedică cea mai întinsă parte a monumentalei sale sinteze jocului, combinație de inteligență și candoare, de seriozitate și gratuitate, de legitate și paradox, de pasiune și autoironie.“

* * *

Prof. univ. dr. Mircea Dumitru, membru corespondent al Academiei Române Rector, Universitatea din București Pasiunea căutării adevărului. Solomon Marcus despre paradoxuri

Prof Mircea Dumitru, m.c

„În mod special, cartea Academicianului Solomon Marcus, «Paradoxul», a făcut o profundă impresie asupra mea și o regăsesc și astăzi, după mai mult de treizeci de ani de la apariție, la fel de proaspătă, provocatoare, plină de idei sclipitoare și incitante. Ea ne prezintă, la scară mică, trăsăturile distinctive ale operei Profesorului: erudiție, capacitate de vaste sinteze interdisciplinare, pasiune pentru căutarea adevărului în lucrurile studiate, ingeniozitate în plasarea subiectelor dezbătute în unghiuri inedite, care surprind imagini și fațete noi în abordarea unor subiecte clasice. […] Marcus construiește o sinteză și o quasi-clasificare ale paradoxurilor după mai multe dimensiuni, ceea ce conduce la o lărgire a sferei de cuprindere a acestui controversat concept: paradoxuri sintactice (pur logice), paradoxuri semantice și paradoxuri pragmatice. Este acoperit, astfel, tot spectrul semiotic. […] Caracterul atot-înglobant al acestei realități sui-generis, care se manifestă în gândire, dar și în realitate, indică o unitate a sferei cunoașterii, idee foarte dragă Academicianului Marcus, care nu ostenește să argumenteze că știința și tehnologia nu sunt separate și nici opuse sferei culturii, ci dimpotrivă, o parte componentă solidară cu ceea ce, convențional, numim sfera cunoașterii și a culturii umaniste. Știința, tehnica și umanioarele trebuie să alcătuiască un întreg, care reflectă caracterul integrat al multiplelor fațete ale existenței. «Paradoxul este peste tot. Dacă, într-o anumită zonă, încă nu l-am identificat, înseamnă că înțelegerea noastră nu a avansat încă suficient de profund în direcția respectivă. Dar nu toate paradoxurile au același grad de profunditate. Gândirea poate fi paradoxală și atunci când produce un calambur, și atunci când dă naștere teoriei relativității sau mecanicii cuantice». Dacă paradoxurile sunt ubicue și inevitabile, și dacă «dezvoltarea cunoașterii umane s-a produs întotdeauna prin detectarea unei antinomii și prin crearea unui cadru mai larg, de depășire (nu de ‘rezolvare’) a antinomiei respective, dar și de generare a unor antinomii noi» atunci care să fie sensul aflării unor soluții sau al unor căi de înglobare sau de ocolire a lor? De ce minți strălucite ale filosofiei, logicii sau matematicii și-au măsurat forțele cu aceste probleme atât de dificile, adevărate arcane ale minții?“

* * *

Profesor Sergiu Rudeanu Facultatea de Matematică şi Informatică, Universitatea din Bucureşti

Solomon Marcus, un profesor permanent

  Sergiu Rudeanu

„În viziunea marcusiană, școala trebuie să aibă un caracter interactiv și ludic în ceea ce priveşte relaţia profesor-elev, în contrast cu viziunea tradițională magister dixit și acest fapt conferă procesului educativ un caracter atractiv. Din păcate, tocmai acest caracter lipsește în școala din țara noastră, iar profesorul Marcus dă un exemplu care i se pare emblematic: la întrebarea «ce înseamnă un elev cuminte?» se răspunde «să nu vorbească neîntrebat». Dimpotrivă, spune Solomon Marcus, procesul de învățământ trebuie să se bazeze pe prezumția curiozității. O altă caracteristică a concepției marcusiene este atenuarea compartimentării pe discipline şi accentul pe interacțiunea disciplinelor, pe colaborarea dintre ele. Aducând fenomene de acest tip în atenția școlii, Solomon Marcus refuză să se supună unei alte obișnuințe, aceea de a menţine educaţia şcolară limitată la viziunea galileo-newtoniană, ignorându-se sau marginalizându-se marile schimbări de paradigmă din ultima sută de ani. Este criticată, în această ordine de idei, insuficienta atenţie acordată dimensiunii diacronice, istorice în educaţia ştiinţifică. Desigur, orice discuție privind școala contemporană nu poate ocoli Internetul. Profesorul Marcus demonstrează că folosirea judicioasă a Internetului este benefică și inevitabilă, fiind necesară educarea practicării unei navete continue între cultura Internetului şi cultura tradiţională. Scrierile și conferințele academicianului Solomon Marcus sunt adevărate lecții, impresionante atât prin erudiția autorului, cât și prin punctele de vedere prezentate, totdeauna solid argumentate, adesea surprinzătoare prin nonconformismul lor. De exemplu, o idee aparent paradoxală și susținută în mod repetat este rolul eșecului… ca factor de progres! Sigur, se știa că geometria neeuclidiană a apărut ca urmare a insuccesului încercărilor de a demonstra postulatul paralelelor al lui Euclid, dar câtă lume știe că noțiunea algebrică de ideal, cu ramificații importante și dincolo de algebră, a apărut ca urmare a încercărilor nereușite de a demonstra teorema «mare» a lui Fermat? Academicianul Solomon Marcus este un profesor permanent, prin aceea că totdeauna găsim ceva de învățat de la domnia sa, oricare ar fi vârsta noastră.“

* * *

Prof. Virgil Nemoianu

Acad. Marcus, un diamant cu multiple faţete (Mesaj)

7 - Virgil Nemoianu„În fond ce este Solomon Marcus? Matematician? Desigur, de acolo porneste, acolo îi sunt rădăcinile. Dar, ca la un adevărat «om al Renaşterii» (aşa cum, de altfel pe drept cuvânt, s-a spus de nenumărăte ori), afluenţa şi fertilitatea sa intelectuală rămân greu de întrecut sau chiar de enumerat. Putem spune la fel de bine însă că Solomon Marcus este un umanist, lucru rar printre matematicieni. S-a ocupat de stilistică şi poetică, de structuralism şi semiotică, de valorile şi dimensiunile esteticului. De fapt, pe plan mondial este recunoscut ca un pionier (îmi vine să spun «inventator») al poeticii şi lingvisticii matematice. S-a ocupat de istorie şi de economie, naţionale, dar şi planetare. Şi anume s-a ocupat de aceste lucruri nu în treacăt, ci în adâncime, cu penetraţii de mare originalitate şi ingeniozitate. Un exemplu dintre o sută. Oare câţi istorici l-au înţeles pe transilvăneanul George Bariţiu ca teoretician al economiei politice? Vai! Prea puţini, aproape nimeni. A fost nevoie de un «matematician» nonagenar să vină şi să ne atragă atentia asupra unui aspect dintre cele mai substanţiale ale istoriei secolului XIX pe aceste meleaguri. Poate că am putea spune că, în fond, academicianul Solomon Marcus este un filosof. El însuşi este prea discret, modest (sau poate numai indiferent) pentru o afirmaţie de acest fel. Nu are o lucrare astfel organizată. Şi totuşi, dacă ne dăm osteneala să conjugăm diverse articole sau cărţi semnate de Solomon Marcus, ajungem să înţelegem că se poate desluşi un adevărat sistem. O filosofie semiotică mai complexă şi mai profundă, cred eu, decât cea a lui Umberto Eco, în măsura în care interpretează matematicile drept un autentic limbaj. Alături de aceasta, sau dincolo de ea, întrevăd o teorie a istoriei bazată pe treptata acumulare de date şi unităţi informaţionale: mod de lectură istorică puţin frecventat, deşi, cred şi sper eu, cu ample perspective de viitor. Şi în această privinţă deci Solomon Marcus este un antemergator şi un gânditor de substanţă.“

* * *

Acad. Ioan Păun Otiman, Preşedintele Filialei Timişoara a Academiei Române

Mesaj

 OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Stimate Domnule Academician SOLOMON MARCUS, Colegii Filialei Timişoara a Academiei Române sunt deosebit de onoraţi că au şansa de a vă transmite întreaga lor gratitudine, respectul lor profund şi admiraţia nemărginită, atât pentru frumoasa vârstă împlinită cât şi pentru remarcabile contribuţii ştiinţifice în cele mai diverse şi ample domenii ale matematicii, dar şi pentru prezenţa permanentă, de înaltă valoare, atât pentru generaţia tânără cât şi pentru noi toţi, în domeniul promovării culturii, valorilor, excelenţei, echilibrului şi înaltei morale în viaţa academică şi universitară, în întreaga societate românească. Ne-au rămas în minte şi acum, după atâţia ani, pilduitoarele cuvinte rostite în discursul de recepţie în Academia Română şi cel de recepţie al titlului de Doctor Honoris Cauza al Universităţii de Vest din Timişoara, adevărate modele de urmat pentru toţi. Primiţi, Domnule Profesor, sincerele noastre urări de multă, multă sănătate, ani mulţi frumoşi şi fructuoşi, spre mai binele Dumneavoastră, al Academiei Române şi al României. Timişoara În numele colegilor, Cu profund respect şi toată admiraţia, Păun Ion OTIMAN

* * *

Conf.univ.Victor Ţigoiu Decan al Facultăţii de Matematică şi Informatică, Universitatea din Bucureşti

Solomon Marcus – luptător pentru dreptul la educație

Prof. Victor Tigoiu

„Profesorul Solomon Marcus porneşte de la recunoașterea faptului că «învățământul românesc este bolnav, noi toți suntem bolnavi, dar numai unii dintre bolnavi pot funcţiona ca terapeut». Profesorul și-a dedicat, de ani de zile, o parte importantă din puterea sa de muncă, din puterea sa de convingere și din timpul său luptei (am ales exact cuvântul) pentru conștientizarea autorităților, părinților, elevilor și nu în ultimul rând a dascălilor de importanța unei educații moderne, profunde, coerente, socio-liberale (în sensul clar al obligativității în contextul libertății de alegere). Astfel Profesorul recunoștea cu câțiva ani în urmă, în «Observator», că «educația actuală nu prea îi orientează pe elevi în direcția unei matematici bazate pe imaginar, pe ficțiune. Ba, mai mult, se obișnuiește a se pune într-un aparent contrast imaginarul artei cu terestrul științei». Și astfel constatăm că problemele recepționate într-o primă aproximație ca fiind «ale matematicii», sunt, la o analiză puțin mai profundă, de fapt problemele întregului sistem educațional din România. Având mereu în suflet că dacă «în justiție, se pleacă de la prezumția de nevinovăție, în educație, trebuie să funcționeze prezumția de îndoială», profesorul Solomon Marcus a încercat să convingă prin radio, televiziune, vizite în școli și licee, cărți scrise și participări la simpozioane că dificultatea de a lua decizii rapide în domeniul educației se îmbină cu nevoia acută de a lua decizii neîntârziat. De ce atâta grabă? Pentru a răspunde în câteva cuvinte, este suficient să amintesc cele câteva constatări pe care, în urma unor multiple analize publice, Profesorul Solomon Marcus le-a făcut. Astfel, într-o analiză intitulată «Zece nevoi umane de care educația ar trebui să țină seama» constată că acestea sunt: «de a da un sens vieții, la nivel elementar; de împrospătare; de întrebare și de mirare; de îndoială și de suspiciune; de greșeală și de eșec; de joc; de identitate; de omenesc și de omenie; de cultură; de transcendență». […] Profesorul propune «să facem un program de urgenţă al educaţiei omenescului în România». Căci «nu ne dăm seama la ce grad de violenţă se află societatea în care trăim». Această societate, cu toate problemele ei, nu se poate vindeca decât cu o educație de nivel înalt, în slujba omului și pentru om. În acest scop «educația, fie ea școlară sau universitară, nu este o întreprindere de prestări de servicii. Principalul lucru care trebuie asimilat în școală și universitate este capacitatea de a învăța și tocmai aici eșuează și școala, și universitatea», iar pentru aceasta «rolul educației este, în primul rând, de a genera noi nevoi umane și sociale și pe baza lor, societatea să creeze noi locuri de muncă».“

* * *

Prof. Lucian Beznea, Directorul Institutului de Matematică „Simion Stoilow“ al Academiei Române

Arta de a ajunge nonagenar

Prof. Lucian Beznea

„A-l sărbători pe academicianul Solomon Marcus este pentru matematica românească un prilej de a revela complexitatea valenţelor ei culturale. Solomn Marcus reuşeşte să fie ambasadorul nostru, al matematicienilor, în domenii intelectuale aparent străine rigorii textelor ştiintelor exacte. Nu întâmplător a publicat într-o revistă de aplicaţii ale matematicii în arhitectură un articol intitulat «The Art-Science Marriage». Măiestria de a fi profesor a lui Solomon Marcus este uşor de demonstrat. A influenţat educarea cremei matematicii româneşti de-a lungul mai multor decenii şi a depăşit cu mult zidurile universităţii, cu creta în mână, dar şi prin manuale şi texte de popularizare. De exemplu, într-o astfel de carte Solomon Marcus reuşeşte să explice, cu minimum de formule dar totuşi riguros, ce sunt şi cum se construiesc mulţimile analitice (aşa numita schemă Souslin), legate de celebra greşeală a lui H. Lebesgue privind proiecţia mulţimilor boreliene. Rolul greşelilor în evoluţia ideilor matematice a devenit mai târziu un domeniu de cercetare pentru Solomon Marcus, fiind completat de o recunoaştere internaţională majoră. Ediţia din 1980 a celebrului manual de analiză matematică nu doar reflectă vremurile (fiind republicat fără numele autorilor), dar a fost pentru câteva decenii standardul românesc în domeniu. Cu o intuiţie remarcabilă, Solomon Marcus a adăugat la volumul al doilea un capitol de analiză nonstandard, care părea la acea vreme cumva neobişnuit. Peste trei ani însă, teoria urma să fie prezentată într-o conferinţă invitată a Congresului Internaţional al Matematicienilor de la Varşovia. Textul a rămas unicat în literatura matematică românească, iar analiza nonstandard a ajuns între timp la maturitate, astăzi cunoscându-i-se limitele, dar având domeniul de aplicabilitate tot mai larg. Dovada cea mai clară a harului de dascăl este însă dată de discipoli. Împrăştiaţi în toate colţurile lumii, ei ştiu să-l preţuiască cum se cuvine. Nu departe de talentul pedagogic este impactul pe care-l obţine prin ştiinţa de a comunica idei în spaţiul public şi a studia cu atenţie reactia audienţei careia i se adresează. În spate stă însă o muncă dibace de a se informa, de a filtra şi elimina zgomote, de a adăuga apoi acel epsilon care aduce valoarea aşteptată. În plus, ne încurajează să-i urmăm exemplul, să încercăm să devenim vizibili nu doar în comunitatea noastră, dar şi în presa, radio şi televiziuni.“

La mulţi ani, Domnule Academician!

Fotografii de Alina Bianca Bălan

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: